Nu Valdano, Zorro!

Va fi un director sportiv de orientare europeană, gen Valdano la Real Madrid. Cu aceste vorbe dulci l-a instalat George Copos pe Viorel Moldovan în conducerea Rapidului. Aşa şi trebuia să fie, pentru că Viorel Moldovan chiar este un om […]

Va fi un director sportiv de orientare europeană, gen Valdano la Real Madrid. Cu aceste vorbe dulci l-a instalat George Copos pe Viorel Moldovan în conducerea Rapidului. Aşa şi trebuia să fie, pentru că Viorel Moldovan chiar este un om care a deprins toate meniurile fotbalului european. Doar că directorul sportiv de orientare europeană s-a întîlnit cu patronul cu aere americane şi respiraţie balcanică.

Cei obişnuiţi să citească primele două rînduri ale unui articol vor da verdictul fără să respire. Încă o lovitură sub centura Rapidului! Încă un material răutăcios, al cărui scop perfid nu este acela de a semnala altă intrigă marca George Copos, ci numai şi numai destabilizarea clubului din Grant. Cum pentru răuvoitori nu există mijloace logice de lămurire, vom scrie în continuare pentru cei care, dincolo de iubirea pentru Maftei şi compania, au nasul suficient de fin încît să-i adulmece pe cei care lucrează din interior împotriva intereselor echipei.

Moldovan a aflat zilele acestea că în viaţă sînt lucruri mai grele decît să te debarasezi de fundaşul de marcaj şi să înscrii dintr-o jumătate de ocazie. A mai aflat că singurii abilitaţi să vorbească în numele Rapidului sînt Cristiano Bergodi şi Nae Manea. Plus George Copos, care a precizat că din noul Consiliu de Adminsitraţie rapidist vor face parte Constantin Zotta, Grigore Sichitiu şi Nae Manea. În aparenţă, fostul golgeter al naţionalei nu pare îngrijorat de limitarea prerogativelor – „poate m-a uitat” -, susţinînd că are o relaţie echilibrată cu patronul. Dar imediat ţine să adauge: „Nu pot fi niciodată slugă!”

Nici să nu fii, Viorele! Fiindcă una din şansele de însănătoşire a Rapidului se numeşte chiar Moldovan. Jucătorul care şi-a încheiat cariera în vişiniu, cînd mai simplu era să rămînă în Franţa, un mediu salubru şi calm, unde lumea te respectă, iar tu nu eşti obligat să porţi războaie reci cu patronul. Acel Moldovan care vrea să arate că există viaţă şi după ce te-ai lăsat de fotbal, lucrînd tot în fotbal. Liber, fără povara obligaţiilor, a reciprocităţilor, a datoriilor neştiute de publicul larg. Fiindcă aşa ne numim noi, cei care iubim fotbalul de pe margine, publicul larg. În loc de pinguini, de pelicani, de pitpalaci sau neofiţi ni se spune publicul larg. Sau microbişti. Şansa noastră sînt personajele de tip Viorel Moldovan. Cu condiţia ca ele să se ia în serios, dar mai ales să nu uite de unde au plecat atunci cînd un fost coleg dă semne că s-a săturat de paradisul cartelat al lui Copos.