Întoarcerea fiului nerisipitor

Mircea Rednic se întoarce la echipa căreia îi aduce ultimul titlu acum mulţi ani. Echipa s-a schimbat mult şi în rău. Dar el?

Previzibil nu înseamnă neapărat ceva greşit. Ceva aşteptat nu înseamnă previzibil. Sau toate la un loc. Era previzibil şi de aşteptat ca Mircea Rednic să se afle pe lista înlocuitorilor lui Flavius Stoican. Nu era însă de aşteptat ca Mircea Rednic să îşi intre în pîine chiar după derbyul pierdut, încă unul, cu Steaua. Aici simţim nevoia unui semn de întrebare.

De ce ne-am fi închipuit că răbdarea şefilor din Ştefan cel Mare n-ar fi la fel de scurtă cu a omologilor de la alte cluburi mai mari sau mai mici? Chiar credeam că Stoican va fi lăsat să îşi ducă mandatul în derivă pînă cînd Dinamo termina campionatul gîfîind deasupra locurilor retrogradante?

În plus, aici, în ecuaţia insolvenţei suspendate, a partidelor ruşinoase şi a lipsei de orizont, trebuia luată în calcul şi dorinţa noului preşedinte de a se implica de-adevăratelea înainte de finalul sezonului. Dinu Gheorghe nu este genul de om care să aştepte contemplativ ultimele 4 etape, întru desăvîrşirea dezastrului. Izgonirea lui Bărboianu a fost primul semnal.

Numirea lui Rednic, soluţie la îndemînă, dar nu doar atît, a fost al doilea gest semnificativ. Un pas mic pentru Dinamo, unul uriaş pentru schimbare, ar fi zis Neil Armstrong, primul om care ar fi călcat pe craterele din Groapă neştiind ce mediu ostil se ascunde acolo.

Dar Mircea Rednic nu este Neil Armstrong. El a mai călcat acolo şi a lăsat ultimul titlu pentru Dinamo. Se întîmpla acum 8 ani, adică în urmă cu o eră fotbalistică. Rednic a lăsat în urmă o mare performanţă şi nişte resentimente, rod al unei poveşti cu feţi urîţi şi bani primiţi pe adresa echipe, drept recompensă în sezonul următor cîştigării campionatului.

Dinamo arbitrase lupta dintre CFR şi Steaua, iar împărţeala tainului recompensator dinspre roş-albaştri nu fusese făcută corect. Unul dintre acuzatorii de atunci ai antrenorului de atunci este şi astăzi la Dinamo. Se numeşte Ionel Dănciulescu şi este team managerul alb-roşilor. Va fi o poveste de urmărit coabitarea dintre Danciu-gol şi Rednic-plin.

Rednic este un antrenor destoinic şi un om dificil. Rednic la 53 de ani este un tehnician experimentat, care între timp şi-a satisfăcut şi visul profesional al unei cariere în Belgia. Scurtă, ce-i drept şi minată de pariul sentimental pentru români: Ţucudean şi Adrian Cristea.

Apropo de Belgia, va fi interesant de văzut dacă viitorul lui Dinamo în materie de transferuri se află printre tinerii crescuţi în curtea clubului sau în curţile din Liege, Lierse, Gant sau Charleroi. Aici, în această zonă, dar numai, ar fi poate timpul ca Rednic să se reinventeze.

Are „calitate”, termen foarte la modă printre oamenii de fotbal. Are ambiţie, are ochi şi intuiţie. Rămîne să le folosească pînă în pînzele albe în slujba noii sale echipe, ceea ce nu mă îndoiesc că se va întîmpla.