Ambasadori în crampoane
Sportul, cel mai bun ambasador al României în lume. Fotbalul, tot aşa. De cîte ori aţi auzit expresiile acestea şi nu v-aţi enervat? Ori poate v-aţi emoţionat. Pentru unii, limba de lemn e cea mai dulce limbă posibilă. Invariabil, discursul […]
Sportul, cel mai bun ambasador al României în lume. Fotbalul, tot aşa. De cîte ori aţi auzit expresiile acestea şi nu v-aţi enervat? Ori poate v-aţi emoţionat. Pentru unii, limba de lemn e cea mai dulce limbă posibilă. Invariabil, discursul oamenilor implicaţi în sport conţinea sintagmele cu pricina. La victorii. În cazul înfrîngerilor toţi constatau că şi pe stadioane regăsim chipul aceleiaşi crize profunde. Că nu putem fi primii la fotbal, atît timp cît la PIB ne batem cu bulgarii şi albanezii.
Victoria Stelei a provocat în afara unei bucurii populare de proporţii şi o aversă de epitete. Ţinînd cont că urmează meciurile din grupe, anticipăm că nu-i decît începutul Potopului. Există însă şi efecte pozitive. Calificarea în Champions League nu atrage numai mormane de bănet, ci şi respectul acelei părţi din Europa spre care ne îndreptăm. Exemplu fotbalului poate contamina şi zone gri ale societăţii. Dacă s-a putut aici, de ce nu şi în construcţii, sănătate, cercetare, industrie?
Alte întrebări. De ce s-a putut mai întîi la fotbal? Este acesta un domeniu unde competenţa, cinstea, demnitatea şi noul şi-au dat mîna? E fotbalul singurul organ sănătos al organismului numit România? Luînd în calcul doar rezultatul, răspunsul ar trebui să fie un „Da” scris cu litere îngroşate. Luînd în calcul nu numai rezultatul, ci şi felul în care s-a ajuns aici, răspunsul ar fi acelaşi. Poate cu unele nuanţări.
Fără să fie o redută a îngerilor, dimpotrivă, fotbalul a avut puterea să-şi cauterizeze rănile infectate. Expunerea permanentă, presiunea suporterilor şi a presei au obligat la curăţenie generală. Din interes personal, din spirit de supravieţuire, Mircea Sandu şi Mitică Dragomir au reformat sistemul. S-au dispensat de foştii tovarăşi. Au avut viclenia să atragă tineri necompromişi. Nu au schimbat din temelii, însă au deschis uşa, au lăsat să intre aer proaspăt. Dosarele secrete ale fotbalului au fost deschise de acum 6-7 ani. Blaturile n-au dispărut, a fost însă desfiinţată Cooperativa. Scena politică se confruntă acum cu seismul căruia fotbalul i-a supravieţuit cu un deceniu în urmă.
Steaua echipă de Champions League a fost posibilă din toate aceste motive, plus încă unul numit Gigi Becali. Aşa necizelat, aşa rustic şi sumeţit pe capota Maybach-ului (pronunţat Maibac), Gigi a pus umărul la revenirea printre puterile fotbalului. Concluzia? Sînt suficiente puţină onestitate, ceva încăpăţînare, tupeu, nişte bani şi multă ambiţie ca să nu mai dai extemporale cu baroneasa Nicholson şi Pierre Moscovici şi să fii trecut clasa de milă!