Copiii de mingi

Luptăm pentru tot felul de drepturi, chiar şi ale muştelor. Ar fi exagerat dacă am cere să înceteze umilirea unor puşti transformaţi în servitorii campionilor?

Îi ştiţi. Nişte mogîldeţe care aleargă de-a lungul fileului ori în spatele terenului. Cînd nu […]

Luptăm pentru tot felul de drepturi, chiar şi ale muştelor. Ar fi exagerat dacă am cere să înceteze umilirea unor puşti transformaţi în servitorii campionilor?

Îi ştiţi. Nişte mogîldeţe care aleargă de-a lungul fileului ori în spatele terenului. Cînd nu fug precipitat după mingile pierdute, stau ghemuiţi aproape în poziţie de fetus de-a stînga şi de-a dreapta plasei care separă adversarii. Sînt copiii de mingi de la tenis. Despre ei vom vorbi mai pe larg în continuare. Ştiu, vi se pare un subiect minor. Mai ales că la orizont se desluşeşte dificilul meci cu selecţionata Insulelor Feroe.

Nu am ştiinţă să existe un statut al copilului de mingi. O fişă a postului. Probabil că nici nu este nevoie. Copilul de mingi desfăşoară o activitate enunţată chiar în titulatură: aduce mingi sportivilor, care la rîndul lor le repun în joc. La fotbal, lucrurile stau aşa de la începuturi pînă în prezent. Cu generalităţi, dar şi cu nuanţe locale foarte pitoreşti. Bunăoară, copilul de mingi român ştie de minune cum să întîrzie atacurile echipei vizitatoare. Ca prin farmec, el rătăceşte mingea. Dacă ai lui sînt conduşi, se transformă într-un dispozitiv care aruncă mingi la foc automat. Ca un tun de antrenament de la tenis. Şi ajungem din nou la tenis. Aici e aici.

Jucătorul sau jucătoarea tocmai a terminat pauza dintre gameuri. Este o zi frumoasă, însorită. Să zicem că ne aflăm la Indian Wells. Ori că am ajuns deja la Miami. Băieţelul sau fetiţa strînge în grabă umbrela pe care a ţinut-o ca să-l ferească pe campion de razele necruţătoare ale soarelui. Un alt ţînc îi adusese băutura energizantă din lada frigorifică, altul i-a tras ţipla de pe rachetă. Serviciu all inclusive. Cum spuneam, tenismanul, celebru sau anonim, se ridică alene de pe scaun, nu înainte ca arbitrul principal să strige „time!”. Îşi ia prosopul, pe care, în drum spre locul de unde va servi, îl aruncă spre copilul de mingi. Acesta îl prinde ca pe un obiect sacrosanct şi îl depozitează cu grijă undeva în spatele terenului. Aceasta va fi de acum încolo principala lui preocupare. Campionul, poate chiar idolul secret al copilului, asudă abundent. Este suficientă o privire scurtă. Sau doar un gest de du-te-vino, scurt, cu mîna, care descrie în aer dorinţa de a se şterge. După fiecare minge, şi dacă e dublă greşeală, omul cu racheta cere prosopul. Copilul se supune. Ca şi campionul, prosopul este din ce în ce mai transpirat. Acolo sînt preţioasele lui odoruri. Mai ales că unii îşi trag şi şortul din fund în procedura tot mai complicată a serviciului. Iar ritualul se repetă la nesfîrşit. Ei, nu chiar la nesfîrşit, doar pînă la finalul meciului. Nu vi se pare că este ceva care nu merge? Ceva care atentează nu doar la igienă, ci şi la demnitatea unor semeni mai micuţi de-ai noştri?

Nu a fost dintotdeauna aşa. Se întîmpla pe cînd lumea era mai înapoiată şi nu aveai nevoie de permisiunea ONU ca să priveşti admirativ spre un copil care se juca în parc. Pe atunci, în vremuri cînd rachetele erau de lemn, campionii depuneau şi ei efort fizic. Dar se ştergeau mai puţin de transpiraţie şi reuşeau asta fără ajutorul copiilor de mingi. Îşi lăsau prosopul pe scaun şi îl foloseau doar în pauzele dintre două gameuri. Tot atunci, într-un timp cînd pămîntenii mîncau grăsimi şi zaharuri, ba mai puteau trage şi dintr-o ţigară în public, copiii de mingi erau doar copii de mingi. Nu pajii campionilor. Ca să fim eleganţi. Să nu zicem servitorii acestora. Hai să zicem!

Acum cîţiva ani, Barack Obama a prins şi a exterminat o muscă în direct, în timpul unui interviu. Holocaust! O organizaţie de protecţie a nobilelor zburătoare l-a ameninţat cu procesul. Mai încolo, pe un teren de tenis cu tot felul de miliardari plini de corectitudine politică în tribune, nişte copii de mingi duc prosopul transpirat al unui campion cu aerul că îndeplinesc un serviciu aristocratic. Tare aş cere un challenge. Sper să se vadă că a fost minge bună!