Rada pokeristul

Dat afară de la Rapid la sfîrşitul anului trecut, fostul om bun la toate în Giuleşti ne este zugrăvit ca un personaj profitor şi pervers.

Leneş şi rapace. Neimplicat. În esenţă, un profitor care stătea cu fundul pe scaun şi […]

Dat afară de la Rapid la sfîrşitul anului trecut, fostul om bun la toate în Giuleşti ne este zugrăvit ca un personaj profitor şi pervers.

Leneş şi rapace. Neimplicat. În esenţă, un profitor care stătea cu fundul pe scaun şi juca poker online (cu cine, cu Rafa Nadal?, cu Ronaldo dinţosul?). Un expirat care a căzut victimă curăţeniei generale de la Rapid. Aşa este zugrăvit Marian Rada de Valerii Moraru. Nu explicăm acum cine este Marian Rada, deşi ni se propune cu totul şi cu totul alt portret. Să stabilim totuşi cine este domnul Moraru.

Varianta 1. Valerii Moraru este un om de afaceri care a venit din Moldova de peste Prut să scoată Rapidul din insolvenţă. Varianta 2. Valerii Moraru este un om de afaceri care avea nevoie de o trambulină de imagine de nivelul Rapidului pentru a opera cu succes afaceri pe teritoriul României. Putem să-i spunem cum vrem noului număr 1 din Grant. Investitor, patron, principal acţionar, sponsor autorizat, creditor. Oricum nu vom afla niciodată. Deşi, mai ştii? Probabil că dl Moraru este cîte puţin din toate. Pînă ne vom lămuri dacă datoriile Rapidului de la data intrării în insolvenţă au scăzut ori au crescut, aşa cum pretind unii, pînă vom şti dacă insolvenţa e pe sfîrşite sau doar la început, să ne concentrăm pe faptele palpabile. Cu Cristi Pustai pe bancă, adus să pună Rapiduleţul deraiat pe şine şi cu un lot nou-nouţ, dar împănat cu nume istorice – Pancu, Săpunaru, Daniel Niculae- giuleştenii au pornit în aventura salvării de la retrogradare. Alături de echipă, galeria care fierbe. Publicul acela care a dat mereu mai mult decît a primit. Muncă, entuziasm, salarii plătite la zi, cică, şi apă minerală. Multă apă minerală pusă generos la dispoziţie de Valerii Moraru. Pentru hidratare.

Şi, într-un colţişor al acestui peisaj al hărniciei, nea Marian cu poponeţul pe scaun, jucînd tacticos poker pe calculator şi sărăcind clubul cu 3.000 de euro pe lună. Cu atît ne spune Valerii Moraru că era plătit fostul antrenor şi jucător al Rapidului. Observaţi că atunci cînd patronul vrea să te pună într-o lumină proastă, îţi dă în vileag salariul. Să vadă lumea cum te îmbuibi! Acţionarul rapidist îl mai pîrăşte pe Rada că a acceptat amînările salariale în momentul cînd clubul era ameninţat cu neprimirea licenţei, dar contra unei sume de 100 de euro pe fiecare zi întîrziere. Astfel, ni se sugerează că pe lîngă toate defectele enumerate Marian Rada este şi şantajist.

Marian Rada a jucat vreo 130 de meciuri pentru Rapid. După ce s-a lăsat de fotbal, a rămas în club, unde a fost omul bun la toate. Secund, antrenor la echipa a doua şi la tineret, iar secund, apoi „principal” sau doar interimar. I-a prins pe Hizo, pe Cîrţu şi pe Rednic, pe Răzvan Lucescu şi pe Peseiro. Nu a plecat niciodată la mai bine, deşi Răzvan i-a propus să-l urmeze la El Jaish. Indiferent cum se numea antrenorul sau preşedintele executiv, Rada rămînea simbolul eternităţii Giuleştiului. Era mantaua de vreme rea şi paltonul pe care nu-l apucau cei care cădeau în dizgraţia lui George Copos. Era farmecul vieţii cu privaţiuni.

Toate astea nu îl fac mai competent pe Marian Rada. Nu îl califică pentru o sinecură asigurată de club. Asta ne spune Valerii Moraru în dulcele lui grai basarabean. Poate că aşa decurg lucrurile în capitalism, stimate domnule investitor, sponsor, acţionar, creditor. Dar, di olecuţî di răbdare puteaţi să daţi dovadă, domnule Moraru. Şi di tact. Di recunoştinţî, ce să mai zicem? Chiar aţi încercat să îl puneţi la treabă pe Rada şi v-a refuzat? Ori l-aţi tras pe linie moartă, ca să puteţi să-l acuzaţi apoi de lene?

Rada şantajistul. Asta nu merge deloc, patroane! Nici măcar ca glumă.