Helmuth, vorbeşti serios?

Posibila plecare a lui Arlauskis deschide o discuţie interesantă despre succesor. Chiar este pregătit Cojocaru?

Helmuth Duckadam crede că Valentin Cojocaru este pregătit să îi ia locul lui Arlauskis, care urmează să se transfere la Liverpool. Asta, în vocabularul celui […]

Posibila plecare a lui Arlauskis deschide o discuţie interesantă despre succesor. Chiar este pregătit Cojocaru?

Helmuth Duckadam crede că Valentin Cojocaru este pregătit să îi ia locul lui Arlauskis, care urmează să se transfere la Liverpool. Asta, în vocabularul celui care s-a clasat al 20-lea în campionatul de şah al penitenciarului Poarta Albă, se numeşte o dublă aroganţă. Într-o limbă română simplă, ne aflăm în faţa a două glume. Oricît de talentat şi de dornic de afirmare, foarte tînărul Valentin Cojocaru nu este pregătit să îl înlocuiască pe Giedrius Arlauskis, în vreme ce Giedrius Arlauskis, oricît de reinventat în lunile petrecute sub comanda lui Costel Gâlcă, nu va ajunge la Liverpool decît în poveştile impresarilor, care mint de îngheaţă apele transfermarkt-ului.

Dar discuţia despre posibilul înlocuitor al lituanianului rămîne şi este cît se poate de serioasă. Dacă la Steaua a existat un compartiment acoperit cu valoare, constanţă şi inspiraţie, unde nu a fost nevoie de improvizaţii ori cîrpeli, acela a fost postul de portar. Plecarea lui Tătăruşanu spre Serie A a trecut neobservată fiindcă Arlauskis s-a dovedit mai mult decît un goalkeeper care apără ce este de apărat. El a apărat cîteodată şi ce nu era de apărat şi dacă Steaua îşi luase viteză după meciul cu Aalborg de la Bucureşti, asta i se datora în bună măsură. Ca să nu mai spunem că înainte a de rata dramatic grupele Champions League în dubla cu Ludogoreţ, Steaua trecuse de Aktobe şi de Stromsgodset tot graţie paradelor lui Arla. Vă mai aduceţi aminte?

Fiindcă fotbalul nu este o ştiinţă exactă, dar în mod paradoxal este un teritoriu al calculelor reci (al cinismului?), Arlauskis îşi doreşte să plece la mai bine de la echipa care i-a relansat cariera. La rîndu-i, Steaua priveşte situaţia cu realism (resemnare interesată?). Oficialii campioanei ştiu că nu îl pot păstra pe lituanian decît supralicitînd. Dar mai ştiu că pot cîştiga bani buni de pe urma unui transfer acum, pînă nu este prea tîrziu şi jucătorul devine liber de contract. Aici ar urma să intre în scenă Valentin Cojocaru, tînărul de 19 ani recomandat atît de călduros de Duckadam.

Să vedem însă dacă şi cum l-a pregătit Steaua pe Valentin Cojocaru pentru preluarea postului de titular. Cojocaru a adunat un total 6 partide în toate competiţiile în sezonul de toamnă, dintre care două meciuri de campionat în care a fost şi integralist, contra Viitorului şi Chiajnei. Amănunt important, de fiecare dată cînd Cojocaru a fost titularizat, Arlauskis fusese accidentat. Favoritul eroului de la Sevilla este de regulă rezerva lui Arla în dauna celui de-al treilea portar din lot, Florin Niţă. Cu talie bună şi reflexe demne de înaintaşi ca Iordache sau însuşi Duckadam, Cojocaru are handicapul vîrstei fragede şi al lipsei de meciuri în picioare şi în mănuşi. Sînt partizanul promovării tinereţii în fotbal şi nu numai, dar portarii au alt timp biologic în care se plămădesc.

Cineva ar putea să îmi replice cu exemplul Iker Casillias, titular odinioară la Real la 18 ani. Mi-ar plăcea ca Valentin să fie şi el o formidabilă excepţie, ca Iker, sanctificat de galerie după ani de glorie, apoi, la primele semne de slăbiciune, renegat şi excomunicat. De la San Iker la Sfîntul Valentin este însă o cale foarte lungă, care trece prin calculele preşedintelui Argăseală şi mai ales ale şahistului de la Poarta Albă. Din cîte îmi dau seama, în aceste calcule nu este loc pentru experimente.