Alexandru cel Mic

Încă un fotbalist român din străinătate a căzut în dizgraţia antrenorului. Sau viceversa?

Bild anunţă că de fotbalistul român Alexandru Maxim s-au interesat cluburi din Anglia. Ce nu anunţă tabloidul german este dacă de viitorul lui Alexandru Maxim s-a interesat […]

Încă un fotbalist român din străinătate a căzut în dizgraţia antrenorului. Sau viceversa?

Bild anunţă că de fotbalistul român Alexandru Maxim s-au interesat cluburi din Anglia. Ce nu anunţă tabloidul german este dacă de viitorul lui Alexandru Maxim s-a interesat însuşi Alexandru Maxim. Asta ar fi o temă teribil de interesantă. Cît îl preocupă propria carieră pe încă tînărul (24 de ani) mijlocaş ofensiv român. Să zicem totuşi că, pretenţioşi cum ne ştim şi de la altitudinea elevatelor noastre lecturi, nu am pune mare bază pe ştirile provenite dintr-un tabloid, fie el şi german. Apelăm atunci la un ziar de calitate, cum este cotidianul local Stuttgarter Zeitung.

Verdictul ziariştilor şvabi este fără echivoc. „Maxim şi Marica, efectele unui sistem de scouting deficitar”. Ne aflăm în faţa unui dublu mesaj. Primul. Şi la ei, cît sînt de campioni mondiali ai fotbalului, se dau rateuri în materie de transferuri. Probabil că şi la ei se împart comisioane cu generozitate. Al doilea mesaj. S-au păcălit de două ori cu românii. După cum se vede, rana mai nouă numită Maxim a redeschis-o şi pe cea veche numită Marica. Salvată cu greu de la retrogradare în sezonul trecut, VfB Stuttgart pare într-o situaţie la fel de grea anul acesta. Motiv pentru jurnaliştii din Stuttgart să identifice vinovaţii. Primul impuls ar fi să zicem că au aruncat pisica în comă pe băieţii noştri fiindcă sînt români. Adăugaţi aici toate ingredientele frustrărilor noastre în vis a vis-ul cu locurile de muncă pe care le ocupă compatrioţii noştri în Occident, parte a Uniunii Europene din care facem şi noi parte.

Din păcate pentru avocaţii cauzei românului persecutat de străinul hain, cifrele lui Marica şi ale lui Maxim nu pledează deloc favorabil. Mai ales pentru vîrful de atac al naţionalei noastre. Marica a apărut în doar 93 de meciuri pentru Stuttgart pe perioada a 4 ani, timp în care a înscris 19 goluri. Cu nici 5 goluri pe stagiune nu îţi justifici nici transferul, nici salariul, nici investiţia afectivă a suporterilor. În apărarea sa, Ciprian poate invoca accidentările repetate, o anumită rigiditate a antrenorilor. Nu şi lipsa de formă, nu şi propria ţîfnă în relaţia cu amintiţii şefi pe linie profesională. Vezi mai ales capitolul Bruno Labbadia.

În cazul lui Maxim lucrurile sînt mai nuanţate. Fostul fotbalist al Pandurilor a evoluat promiţător spre bine în campionatul trecut şi în debutul sezonului în curs. 46 de apariţii, 9 goluri, plus o serie de pase decisive. S-a întîmplat apoi că superficialitatea pe care am descifrat-o în jocul lui pentru echipa naţională s-a dovedit contagioasă şi pentru prestaţiile din Bundesliga. Antrenorul lui VfB, Huub Stevens, tip sever, adept al filosofiei defensive despre fotbal – atipic pentru un olandez, îmi şoptesc colegii de la „Internaţional” – a văzut şi el ce văzuserăm şi noi. Urmarea logică, Maxim şi-a cîştigat un loc călduţ printre cei care urmăresc meciurile de pe marginea terenului.

Uite că ne întoarcem de unde am plecat. Cine este mai preocupat de situaţia lui Maxim, presa germană sau el însuşi? Fiindcă nu ţine deloc povestea cu cluburile engleze care dau năvală să transfere un mijlocaş român subţirel la trup, deci inconsistent în duelurile fizice şi schimbător în joc precum vremea din Insulă. Vom vedea în curînd ce alege dragul nostru Alex, acoperit de un contract cu Stuttgart pînă în 2017. Confortul băncii rezervelor, care nici măcar nu mai este o bancă, ci un scaun capitonat, sau refugiul într-un campionat mai slab, să zicem la vreo Konyaspor turcească sau o Tripoli grecească? Riscaţi un pronostic?