„Pe Hamlet, pe Hamlet, pe Ofelia lui!”

Pe 11 octombrie jucăm împotriva Ungariei. Este un meci 11 contra 11. Unii gîndesc însă puţin altfel

Se apropie meciul (de fotbal) România-Ungaria Un student român cu bursă la o universitate prestigioasă din Danemarca locuieşte într-un bloc cochet şi curat […]

Pe 11 octombrie jucăm împotriva Ungariei. Este un meci 11 contra 11. Unii gîndesc însă puţin altfel

Se apropie meciul (de fotbal) România-Ungaria
Un student român cu bursă la o universitate prestigioasă din Danemarca locuieşte într-un bloc cochet şi curat din campus. Chirie rezonabilă, condiţii decente. Printre ceilalţi trei colegi de apartament ai tînărului nostru român, un alt român. Aici ar fi probabil nevoie de o nuanţare. Un român de etnie maghiară din Ardeal sau un maghiar de cetăţenie română, nu ştiu cum este mai corect. Românul-român vorbeşte acolo aceeaşi limbă ca românul-maghiar, dar aceasta nu este româna, ci engleza. Nu este o glumă, nici o provocare. Ardeleanul T i-a spus regăţeanului M că înţelege perfect, însă nu vorbeşte foarte corect româneşte şi că ar prefera să discute în engleză, limba în care oricum îşi fac studiile acolo toţi studenţii, masteranzii şi doctoranzii amintitei universităţi daneze. Lui M nu i s-a părut nimic ciudat, poate cel mult o curiozitate împărtăşită părinţilor, aşa că M şi T au devenit în scurt timp buni colegi de apartament şi chiar amici. Este o poveste cît se poate de adevărată, nu am inventat nimic.

Se apropie meciul (de fotbal) România-Ungaria
Zilelele trecute butonam telecomanda televizorului. Am nimerit pe un discurs al lui Kelemen Hunor, care îşi lansa candidatura la preşedinţia României. Am zăbovit cîteva minute, curios. Şi penitent cumva, ca unul care nu mai votează de cîteva legislaturi. Motiv de dojane din partea prietenilor, care îmi reproşează atrofierea spiritului civic. Pretendentul la întîia funcţie în stat vorbea despre sensul autonomiei, dar accentua că asta nu ştirbeşte unitatea statului român, evocînd tot felul de modele: scoţian, basc, flamand. Kelemen Hunor perora convingător şi clar, dar am înţeles ce spunea doar datorită titrării. Discursul era în limba maternă a candidatului, maghiara. Nu m-am scandalizat, dar mi s-a părut puţin curios că un concurent la funcţia de preşedinte al României, care, pentru succesul întreprinderii, mizează şi pe voturile unei importante părţi a cetăţenilor români de naţionalitate română, îşi comunică mesajul într-o limbă care, nefiind nici măcar engleza, are totuşi nevoie de titrare. Ca microbist incurabil m-am gîndit că odată naturalizat şi japonezul Takayuki, fotbalistul Astrei, şi-ar fi lansat candidatura vorbind româneşte. Fără să fie suspectat că nu este un bun japonez.

Se apropie meciul (de fotbal) România Ungaria.
Ciprian Marica a revenit cu gol pentru Konyaspor după o accidentare. Dar e suspendat pentru partida cu ungurii. Chiricheş şi Gardoş în schimb nu au jucat nici măcar un minut pentru Tottenham şi Southampton. Nici Maxim pentru Stuttgart, doar rezervă la meciul cu Hanovra. Rusescu s-a accidentat, iar Keşeru nu s-a mai întîlnit cu golul în derbyul Steaua-Astra. Probleme pentru naţională înaintea partidei cu ungurii din 11 octombrie. Există însă şi veşti bune. Imnul naţionalei române a fost lansat la apă, cu tot cu versul strămoşesc „Pe ei, pe ei, pe mama lor”. Era inevitabil ca porcărioara din folclorul galeriilor să intre în cîntecul celor de la Iris. Solistul Rafael oferă o explicaţie candidă. Acest vers este menit a-i convinge pe adversari şi pe mamele lor că vrem să cîştigăm. Parol!

Se apropie meciul de fotbal România-Ungaria.
Ar fi bine să ne abţinem de la tîmpenii care inflamează atmosfera. Cu toţii. Şi, dacă nu se poate altfel, să încercăm să ne comunicăm numai prin limba fotbalului. În engleză, adică. Mda, veţi zice că nu sîntem cu mic cu mare studenţi în Danemarca. Aşa-i, da’ nici nu ne-ar plăcea foarte tare, ce acolo poţi să cînţi „Pe Hamlet, pe Hamlet, pe Ofelia lui!”?