Reţeaua de fotbalizare

Ciprian Marica a reuşit ceva foarte important duminică seară. A creat o poveste despre fotbal. Una numai a lui

Pînă duminică după-amiază, senzaţia era că Marica înscrie mai mult pe Facebook decît în porţile adverse. Pînă la meciul lui Getafe […]

Ciprian Marica a reuşit ceva foarte important duminică seară. A creat o poveste despre fotbal. Una numai a lui

Pînă duminică după-amiază, senzaţia era că Marica înscrie mai mult pe Facebook decît în porţile adverse. Pînă la meciul lui Getafe cu Rayo Vallecano, decisiv în lupta pentru salvarea de la retrogradare a echipei antrenate de Cosmin Contra, Ciprian purta toate semnalmentele unui pariu neonorat. Faţă de el însuşi, după experienţele aproximative la Stuttgart şi la Schalke. Faţă de antrenorul-compatriot, care aştepta de la el o implicare inclusiv de natură afectivă. Getafe pierea din Primera, Cosmin se dădea de ceasul morţii, iar Ciprian îşi pieptăna ideile în reţelele de socializare. Aşa stăteau lucrurile pînă în minutul 43 al meciului Getafe-Rayo, cînd internaţionalul român Marica deschidea scorul şi securiza prezenţa lui Getafe pe prima scenă a fotbalului spaniol. Nu a fost un gol pe care să-l cînte poeţii, dar a fost un gol fundamental în matematica clasamentului. Important, golul acesta purta pecetea atacantului veritabil. Amestec de sînge rece, oportunism şi precizie tehnică. Transformarea penaltyului la scorul de 1-1, într-un moment în care, pe final de partidă, echipa lui respira precipitat, a fost încă o încercare trecută cu bine.

Atunci, în acel minut de sfîrşit de repriză şi de început de speranţe, a trecut Marica de la stadiul de excelent povestitor al fotbalului la acela de creator de poveşti despre fotbal. Ce-i drept, abilitatea atacantului de 28 de ani de a vorbi şi de a scrie cu miez începuse să devină un soi de bumerang. Ok, am înţeles, le zici bine, bibicule, dar fotbal cînd mai joci? Cam ăsta era mesajul nostru. Dincolo de coeficientul important de adevăr, aici funcţiona perfect şi prejudecata potrivit căreia ocupaţia de fotbalist nu este compatibilă cu un anumit grad de cultură&inteligenţă.

Armă cu două tăişuri acum, uşurinţa lui Marica în manevrarea ideilor îl va ajuta atunci cînd nu va mai juca fotbal. Fără un efort special, îi putem ghici o solidă carieră administrativă. Pînă atunci însă, Marica mai are de jucat fotbal. La Getafe sau în altă parte. La un salariu mai bun, la o echipă mai puternică. Deocamdată asta este dilema existenţei lui. Sau poate că nu. Îl bănuiesc pe eroul nostru de un calm de cea mai olimpiană speţă. Îl bănuiesc şi îl admir. Ciprian practică o detaşare dezarmantă faţă de grija zilei de mîine. Este ceva care nu se educă. Calmul îl ajută şi să treacă de greutăţi, şi să nu cadă în adoraţia propriei persoane. Cum, exceptîndu-l pe Cel de Sus, nu există bine absolut în Univers, trăsătura asta de caracter îl şi poate deturna de la scopul de a fi un mare fotbalist. Fiindcă mi-ar plăcea să cred că asta îşi doreşte Marica. Altfel, el este deja un foarte bun fotbalist. Pe marele fotbalist l-am văzut preţ de cîteva secunde pe Stadionul Naţional cînd a dat gol Olandei. Atunci, acolo, în secundele acelea preţioase, era la nivelul lui Van Persie. Era o poveste despre fotbal.