Naşu’ e blat cu Piţurcă?

După ce a refuzat Chile şi Uruguay, naţionala de fotbal a României şi-a găsit un adversar pe măsură. Algeria

A trecut neobservată informaţia potrivit căreia echipa naţională de fotbal a României se pregăteşte pentru un turneu în Elveţia. Acolo […]

După ce a refuzat Chile şi Uruguay, naţionala de fotbal a României şi-a găsit un adversar pe măsură. Algeria

A trecut neobservată informaţia potrivit căreia echipa naţională de fotbal a României se pregăteşte pentru un turneu în Elveţia. Acolo unde adversarul de gală va fi selecţionata Algeriei. Algeria, ambasadoare a fermecătoarei fuziuni dintre stilul maghrebian şi cel francez, reprezentantă de seamă a fotbalului emergent, a multiculturalismului şi diversităţii. Ştirea a trecut zglobie şi anonimă, ca naţionala însăşi. Nedrept. Deşi venea direct de la sursă, una nu doar bine informată, ci mai ales cu nume şi prenume. Iordănescu Anghel. Directorul tehnic al Federaţiei Române de Fotbal. Superiorul ierarhic al lui Piţurcă. Piţurcă Victor.

Tulburătoarea veste a primei acţiuni a naţionalei de după thrillerul „Brazilia, te lăsăm pe altădată”, a picat sîmbătă seară, cînd Iordănescu a vorbit la telefon pentru Digi Sport. Subiectul principal era, n-o să vă vină să credeţi, Steaua. După ce am disecat pasele de 5 metri ale lui Keşeru şi am suspinat după viiitoarele pase de 10 metri ale lui Sînmărtean, într-un moment de neatenţie, discuţia a deviat către echipa lui Piţurcă. Exprimarea nu este nici fortuită şi nici forţată. Fiindcă asta s-a înţeles din dialogul cu fostul selecţioner. E a lui. Nea Piţi şi-a pus sub şezut naţionala şi face ce vrea el cu ea, deşi şeful lui, nea Puiu, nu este de acord cu vrerile selecţionerului în exerciţiu. Las’ că el este mai degrabă un selecţioner problemă.

Refuzul turneului pe parcursul căruia ar fi trebuit să întîlnim Chile şi Uruguay este de acum o realitate. Nici măcar magică, fiindcă Piţurcă nu este nici fan al literaturii latino-americane, nici amator de drumuri lungi. Asta a spus Iordănescu. Piţurcă a refuzat să întînim Chile şi Uruguay din cauză că era o deplasare lungă. Un motiv temeinic într-o lume în care, de cînd cu tehnologia imprimantelor 3D, se pune problema teleportării nu doar ca meniu al filmelor SF. Absurdul situaţiei este rotunjit de pasivitatea oamenilor obligaţi conform schemei să-l tragă de mînecă şi de breton pe nea Piţi. Ratăm ospăţul fotbalistic cu două dintre cele mai bune naţionale din lume, başca şi calificate la turneul final, doar pentru că un tip ranchiunos, resentimentar şi lipsit de dimensiunea lumii în care trăieşte s-a pus de-a curmezişul.

Aşa cum ne-a obişnuit, preşedintele Mircea Sandu lipseşte din imaginea în mişcare. El se iţeşte în poza de grup. Ori la sindrofii, ori ca să ne certe pentru lipsa înţelegerii globale a fenomenului. Totuşi, atunci cînd va apărea, şi după ce ne va fi luat peste picior, ca să nu zicem la mişto, aşa ca un înalt oficial UEFA, atunci poate ne va spune de ce el şi Iordănescu au mîinile legate. Ce naiba au semnat în contractul acela de îi dă dreptul lui Piţurcă să sfideze şi să priveze naţionala de un program decent? De nişte meciuri pe care microbiştii români şi le-ar fi dorit ca minimă compensaţie pentru ruşinea din preliminarii. Că n-o să credem iar în literatură, germană de data asta. Naşu nu-i Faust, să-şi vîndă sufletul Satanei.