DAP. Defectul de Adoraţie Pripită

În articolul care urmează se comite o greşeală îngrozitoare. Este lăudat un tînăr fotbalist, Alexandru Tîrnovan

Din fericire, Alexandru Tîrnovan nu a fost certat de antrenor atunci cînd s-a bucurat pentru golul înscris în poarta Oţelului. I se întîmplase lui […]

În articolul care urmează se comite o greşeală îngrozitoare. Este lăudat un tînăr fotbalist, Alexandru Tîrnovan

Din fericire, Alexandru Tîrnovan nu a fost certat de antrenor atunci cînd s-a bucurat pentru golul înscris în poarta Oţelului. I se întîmplase lui Dorin Rotariu după ce dăduse gol Stelei. Lui Gigi Mulţescu i se păruse deşănţată bucuria foarte tînărului atacant. Cum adică să te bucuri la un gol marcat în poarta Stelei, mai ales că scorul era 2-0 pentru marea rivală? Cît poţi să fii de necopt, de superficial şi de pripit?

Despre pripeală este vorba. Cică noi, ziariştii, avem un mare defect. Printre multe alte mari defecte de nevindecat. Defectul de Adoraţie Pripită. DAP să-i zicem. Cum apare unul care ni se pare mai acătării, hop şi articolele elogioase. Comparaţiile periculoase. Deşi sîntem avertizaţi de oamenii de fotbal, maturi şi chibzuiţi, ca nişte bunici mai bazaţi ce se află, noi continuăm să ne entuziasmăm cînd vreun Rotariu, Stanciu sau Tîrnovan prind un meci bun. Un gol frumos ca desenul unui copil pe asfalt.

Unde mai pui că nu ţinem seama nici de avertimentele unei părţi importante a publicului: aceea care vrea întotdeauna altceva decît îi oferi. Mai exact aceea care vrea aplauze cînd critici şi este însetat de critici cînd aplauzi. Nu reuşiţi nimic altceva decît să le căutaţi în coarne, auzi dojanele. Îi faceţi mari, cînd ei nu sînt de fapt nişte puşti cu caşul la gură. Li se urcă la cap înainte să ajungă fotbalişti, îi stricaţi!

Vestea proastă este că vom persista în greşeală. Îi angajez şi pe colegii mei în această întreprindere riscantă. Vom continua să dăm dovadă de imaturitate profesională şi îi vom lăuda pe toţi aceşti tineri care spun altceva decît kapetanoşii, nikolicii şi tatuii care uzurpă locul copiilor noştri. Sună discriminatoriu? Xenofob? O fi sunînd, dar nu despre asta este vorba. Ştiu că pentru domnii din lojele farseormasonice ale fotbalului tinereţea este un păcat de neiertat, iar un jucător devine interesant cam pe la 24-25 de ani şi cu adevărat transferabil pe la 27-28. Dar noi vom continua să ne bucurăm cînd un Alexandru Tîrnovan vine şi califică pe Steaua în semifinalele Cupei României. Tîrnovan, un băiat de 18 ani de la Viitorul lui Hagi. Ne vom uita cu plăcere mereu înnoită la Stanciu, Iancu, Rotariu, Lazăr sau Roşu. Cînd vor juca prost vom observa, cînd vor lua urma lui Nikolici printre sticlele de vodkă nu ne vom face că plouă.

Numai că în naivitatea şi nepriceperea noastră, vom miza în continuare pe ei. Ca pe o şansă reală de împrospătare a fotbalului nostru. Prin noi înşine. Era deviza unui partid istoric care a modernizat România şi a pus-o pe harta Europei. Prin noi înşine mi-a spus şi Ionuţ Lupescu din faţa unei catedre de la Nyon. Prin noi înşine înseamnă printre altele că trebuie să ne luăm în serios, că e nevoie să ţinem la copiii noştri. Ştim că orice faptă bună nu rămîne nepedepsită, deci nu aşteptăm răsplată. Oricum, comisioanele la transfer le iau profesioniştii.