Puterea şi adevărul la Steaua

Mihai Stoica şi Laurenţiu Reghecampf conduc Steaua. Da, dar nu vi se pare că uităm două personaje importante?

Poate că sînt doar „aroganţe” regizate între cei de afară şi cel dinăuntru. Nu-i greu de înţeles. Cei de afară sînt Mihai […]

Mihai Stoica şi Laurenţiu Reghecampf conduc Steaua. Da, dar nu vi se pare că uităm două personaje importante?

Poate că sînt doar „aroganţe” regizate între cei de afară şi cel dinăuntru. Nu-i greu de înţeles. Cei de afară sînt Mihai Stoica şi Laurenţiu Reghecampf. Cel dinăuntru este Gigi Becali. Poate că faptele bune pe care le face cel dinăuntru, în opoziţie cu faptele rele ale celor de afară, nu sînt altceva decît o magistrală regie, menită să-l pună în valoare pe patron. Băieţii răi aflaţi în libertate sînt urecheaţi şi puşi la colţ de sfîntul din spatele gratiilor. Ei? N-ar fi de mirare. Este un tablou convenabil ambelor tabere. Meme şi Reghe şi-au construit acest stil antipatic-coroziv, ba l-au şi şlefuit. Mari cariere la Hollywood s-au clădit pe ideea de star-antistar. În antiteză, Gigi este personajul care pune pansament pe răni. Bunăoară, tricourile trimise la Bîrsana la ordinul încarceratului. Tricouri care le fuseseră refuzate adversarilor maramureşeni din Cupa României de cei care conduc clubul Steaua de dincoace de gratii. Urmează, îmi închipui, o altă reperaţie morală. Ca mingile de la UEFA să revină la tineretul stelist, după ce fuseseră luate la echipa mare printr-o hotărîre discreţionară a „răilor”.

Totuşi, cine conduce clubul? Iată o întrebare al cărei răspuns corect ne-ar oferi o perspectivă şi asupra viitorului celei mai puternice echipe de fotbal din România. Aparent, Meme şi Reghe ţopăie pe masa părăsită de stăpînul care nu mai poate fi acasă. Ciudat, atunci cînd stăpînul are drept la vorbitor sau la o convorbire telefonică legală, pare că între cele două lumi despărţite de o hotărîre judecătorească definitivă se instaurează o concordie deplină. Gigi crede şi acceptă ce îi spun Reghe şi Meme, în timp ce Reghe şi Meme îşi aşază pe tavă sufletul şi gîndurile cele mai intime în momentul în care îşi întîlnesc conducătorul-lider spiritual.

Lucrurile nu sînt însă aşa de simple fiindcă ignorăm prezenţa în peisaj (schemă?) a două personaje fundamentale. Valeriu Argăseală şi Teia Sponte. Oameni-cheie în organigrama unei întreprinderi care continuă să producă rezultate şi bani. Steaua. Să fie o absenţă sau doar o discreţie jucată magnific? Pentru că Gigi nu este prost. Nici naiv. Cînd ai de ispăşit o pedeapsă de 3 ani de închisoare îţi securizezi averea. Afacerile. Te bazezi pe oamenii cei mai apropiaţi. Pe rude ori pe cei care au trecut de mai multe ori examenul loialităţii. Vă aduceţi aminte cine a dus valiza cu bani la Cluj, nu? Teia Sponte. Mai ţineţi minte cine era eminenţa cenuşie a driblării cu temei legal a impozitelor, nu? Vali Argăseală.

Mihai Stoica şi Laurenţiu Reghecampf sînt doi angajaţi foarte importanţi. Se ocupă nemijlocit de echipă, duc războaie, deschid noi fronturi. Cu adversarii, cu televiziunile, cu ziarele. Supralicitează, sugerîndu-le cum să-şi facă agenda. Am impresia că nimic nu este întîmplător, pentru că vorbim despre două persoane inteligente. Sus-puse, dar şi supuse greşelii. Dar Meme şi Reghe nu vor avea niciodată relaţia pe care o au Teia Sponte şi Argăseală cu Gigi. Meme şi Reghe ar trebui să fie primii care să se teamă de absenţa din peisaj a lui nea Vali şi lui nea Teia.