Întîiul chibiţ

Van Basten a promovat 28 de jucători în doi ani şi jumătate la naţionala Olandei. Van Basten a propus fotbalişti de mare viitor şi a renunţat la nume grele. Van Basten a nimerit în plin cu unii – Van Persie, […]

Van Basten a promovat 28 de jucători în doi ani şi jumătate la naţionala Olandei. Van Basten a propus fotbalişti de mare viitor şi a renunţat la nume grele. Van Basten a nimerit în plin cu unii – Van Persie, Babel, Mathijsen – şi a dat chix cu alţii (Theo Janssen). Înainte de Mondialul german l-a uitat acasă pe Huntelaar, apoi şi-a făcut ambiţia cu Van Nistelrooy, iar asta l-a costat meciul cu Portugalia, din „optimi”. Fostul mare atacant al lui Ajax şi al lui Milan nu este un antrenor foarte spectaculos, nu are sclipirile vîrfului de odinioară, e bîntuit şi el de idei preconcepute, cîteodată plăteşte poliţe. Peste toate, domnul Marco se bazează pe un proiect, se conduce după nişte principii atunci cînd cheamă oamenii la lot.

„Mă interesează în primul rînd atuurile naturale ale fotbaliştilor. Tehnice, fizice, psihice. Fără ele nu poţi pătrunde în echipa naţională”. Pe urmă, a adăugat: „Observi cine excelează în aceste direcţii, dar şi dacă jucătorii respectivi sînt în formă, dacă poziţia pe care apar în teren îi avantajează şi, ceea ce contează cel mai mult, dacă acele calităţi sînt complementare. Punctele bune ale unuia trebuie să le compenseze pe cele slabe ale celuilalt şi invers”. O demonstraţie de competenţă rostită egal, fără emfază. Un mic îndrumar de savoir faire pentru orice antrenor şi orice selecţioner.

Ei, nu chiar pentru oricare antrenor. Nu chiar pentru orice selecţioner. Să nu fim totuşi răutăcioşi. Să rămînem pozitivi. Poate că şi Victor Piţurcă gîndeşte la fel. De ce nu? Ar fi tare bine dacă ar fi populat şi nea Piţi de teoriile astea. Ca să nu zicem incredibil. Faptul e că pe selecţionerul român nu l-am auzit niciodată vorbind astfel (deh, introvertitul Piţi în spatele căruia se ascunde marele timid Piţi!?), dar şi mai rău e că nici nu simţim că antrenorul nostru s-ar călăuzi după observaţiile de bun simţ ale lui Van Basten.

Priviţi lotul şi veţi înţelege. Fotbalişti ieşiţi din formă, care prind primul „11” la echipele de club din inerţie, chemaţi la lot pentru întîlnirea cu Olanda. Adrian Cristea, Paraschiv, Bănel. Cu cine intră în complementaritate Sorin Paraschiv, cu Adrian Cristea? Dar Bănel, cu Raţ cumva? Greşeşte unul pe dreapta, o repară celălalt pe stînga? Dar Goian, bunul Goian, umbra jucătorului care intra cu Steaua în grupele Champions League, cum va rezona el lîngă Tamaş? Mergem mai în faţă. Credeţi că Zicu va fi titular? Ei, aş, doar deţine cele mai bune cifre de randament din campionat! I-re-le-vant! E nevoie de experienţă. De aceea a lui Roşu? E nevoie de continuitate. De aceea a lui Coman în dauna lui Lobonţ?

Oare nu e nevoie de curaj, plus intuiţie, minus locuri comune şi călduţe, numite popular şi alibiuri? Poate. Noi nu sîntem selecţioneri şi ni se va reproşa, cum altfel?, că nu ne pricepem, că ştim doar să chibiţăm, mai rău, că înveninăm atmosfera. Ce-i mai rău totuşi, să chibiţezi din postura de chibiţ sau din aceea de antrenor al României?