El Tractor
Javier Zanetti a dat fotbalului dimensiunea civică. Este un capitol care contează mai mult decît longevitatea
Trăsăturile i s-au asprit. Intemperiile au săpat adînc chipul statuii care coboară de pe soclu ca să alerge spre poarta adversă. Fiinţa-monument intră în […]
Javier Zanetti a dat fotbalului dimensiunea civică. Este un capitol care contează mai mult decît longevitatea
Trăsăturile i s-au asprit. Intemperiile au săpat adînc chipul statuii care coboară de pe soclu ca să alerge spre poarta adversă. Fiinţa-monument intră în arenă fără să provoace isterii colective. Munceşte ca un începător ameninţat de restructurarea postului, apoi se întoarce acolo unde l-a fixat celebritatea. Repetă ritualul de aproape două decenii. Asta la Inter Milano, înainte o făcuse pentru Banfield în Argentina natală. Acum s-a oprit mirat. A pus piciorul stîng în pămînt şi l-a durut. Aronica de la Palermo ar putea intra astfel în povestea care părea fără sfîrşit. O banală alunecare şi un tendon al lui Ahile rupt fără să ţină cont de numele proprietarului. Care, fie vorba între noi, oricum nu se scăldase în apele Styxului.
Javier Zanetti a ajuns la Milano în 1995, cînd împlinise 22 de ani. Putem calcula cu precizie cîţi urmează să împlinească pe 10 august căpitanul lui Inter. 40. Bineînţeles că în tot amarul ăsta de vreme omul nostru a spulberat tot felul de recorduri. A bifat 1101 partide ca jucător profesionist, din care 845 pentru Inter. În 2010, contra lui Tottenham Hotspur, devenea cel mai în vîrstă marcator în Champions League. Avea 37 de ani şi 71 de zile. A spulberat recordul de longevitate al lui Bepe Bergomi, celălalt căpitan istoric al nerazzurrilor din epoca modernă, dar este posibil să nu îl mai ajungă pe Paolo Maldini la numărul de meciuri în Serie A. Milanistul are 647, interistul cu 41 mai puţine. Va mai juca destul încît să îl detroneze pe rivalul de la rossoneri? Va mai juca vreodată?
Ca orice mare fotbalist, Javier Zanetti a strîns mai multe porecle. I s-a spus la un moment dat şi Il Capitano, deşi cred că adevăratul Il Capitano din fotbalul italian şi mondial rămîne Franco Baresi. Mai aproape de ce a însemnat Zanetti pentru fotbal mi se pare El Tractor. Nu eleganţa l-a consacrat, pentru că un copil al portului din Buenos Aires nu creşte dezmierdat de bone voluptuoase. Fundaş de bandă cu apetit ofensiv, El Tractor a urcat la mijlocul terenului în ultimii ani din cauza (datorită?) apariţiei în lot a lui Maicon. Muncitor, serios şi determinat, cu o solidă tehnică individuală, Zanetti s-a simţit de la bun început ca peştele în apă în Il Calcio. A trăit criza Interului de la începutul anilor 2000, apoi gloria sfîrşitului de deceniu. Sub privirile lui s-au perindat generaţii de jucători, mode, tendinţe, branduri, metode de pregătire, antrenori faimoşi. S-a schimbat lumea.
Javier Zanetti nu a fost genul de fotbalist de care te îndrăgosteşti. Nu a interpretat rolul copilului teribil. Nu a fost rebel fără cauză. A fost pur şi simplu fotbalistul care a impus respect. Este fotbalistul care dă meseriei lui o dimensiune civică. Trebuie să folosim timpul prezent. Altfel, dragă Javier, lumea trăieşte cu senzaţia că ai lăsat treaba neterminată. Şi, mai ales, nu se cade să te retragi cînd echipa ta are din nou probleme!