Copos aşa cum îl ştiţi
Patronul-creditor al Rapidului şi-a rezolvat problemele cu Justiţia. Şi s-a apucat de scris. Literatură de holding.
Scrisoarea a III-a nu este despre Mircea cel Bătrîn care îşi apără neamul de sultanul Baiazid, ci despre domnitorul peste un holding, George Copos, […]
Patronul-creditor al Rapidului şi-a rezolvat problemele cu Justiţia. Şi s-a apucat de scris. Literatură de holding.
Scrisoarea a III-a nu este despre Mircea cel Bătrîn care îşi apără neamul de sultanul Baiazid, ci despre domnitorul peste un holding, George Copos, care luptă împotriva jurnalistului cotropitor Maria Andrieş. Carevasăzică, vorbim despre Scrisoarea III-a de pe blogul www.copos.ro, şi nu despre Scrisoarea III-a a lui Mihai Eminescu. Pentru că este un domn adevărat, autorul epistolei anaelectronice o trimite scurt la cratiţă pe Maria Andrieş. Pentru că este un domn foarte bogat, care plăteşte salarii şi dezamorsează tensiuni sociale în relaţia cu sindicatele, George Copos o mai trimite şi la gherghef pe Maria. Cu o cacofonie de toată frumuseţea – „cred că coaseţi foarte bine” -, dar ce mai contează?
Într-o ultimă fandare literară, i se mai recunosc editorialistei şi calităţi de grădinăreasă, ceea ce trebuie să recunoaştem este la fel de grav cu a găti gustos şi a da naştere vreunui goblen. Ideea omului de afaceri care şi-a băgat clubul în insolvenţă este clară. Acestea, plus jurnalismul, sînt activităţi minore. Preocupări nedemne de un om important, de unul care, prin antiteză cu un slujbaş mărunt al unui ziar, ştie ce înseamnă să faci „headging” ori „cash colateral”.
Adevărul este că Maria cam asta scrisese în articolul care l-a supărat pe Copos. Despre cash colateral şi despre felul prin care binefăcătorul a sărăcit clubul care i-a adus şi faimă, şi bani. Clubul pe care punea mîna în urmă cu vreo 20 de ani după o reţetă (bat-o vina de bucătărie!) ve-ri-fi-ca-tă. După Revoluţie, nişte tovarăşi bine plasaţi în vechiul sistem au devenit domni peste noapte, arătînd cum nomenclatura comunistă se poate metamorfoza în oligarhie capitalistă cît ai zice „FSN” în loc de „UTC” sau „PCR”. Fiind la fel de nepriceput ca şi colega mea în ale finanţelor, continuu să nu cred că un imperiu al afacerilor se poate clădi pe fundaţie de savarine şi cărămizi de plăcinte. Ştiu mai mulţi români care gîndesc ca noi, lucru ce cu siguranţă ne descalifică în ochii lui George Copos.
Maria a scris acum două-trei zile un articol critic despre patronul-creditor al Rapidului, iar asta nu putea rămîne nepedepsit. Dl. Copos are o prezenţă activă pe blog şi este mai mult decît îndreptăţit să îşi exprime opiniile. Mai ales că discutăm despre un editorial care îl viza direct. Distanţa de la o replică tăioasă la mojicie a fost parcursă însă cu lejeritate de George Copos. Am regăsit intacte în scrisoarea dumnealui dispreţul patronului destinat salariatului netrebnic pe care îl plăteşte nu pentru că ar merita, ci pentru că el, şeful, are un suflet mare. Nimic nou în capitalismul nostru cu faţă comunistoidă. În rîndurile – prea multe – lui Copos am reîntîlnit aroganţa şi obrăznicia angajatorului faţă de angajatul care este o fiinţă demnă de milă prin însăşi plasarea inferioară pe scara socială. Mai ştiam că ipocrizia şi prefăcătoria sînt a doua lui natură. Poate chiar prima. Nu ştiam şi nu bănuiam că George Copos poate practica mitocănia cu o asemenea naturaleţe, desigur sub pojghiţa unei ironii care, îmi închipui, este apreciată în mediile frecventate de domnia sa.
În mult prea lunga lui scrisoare către Maria Andrieş, George Copos nu este misogin, ci doar el însuşi. Un personaj care s-a folosit de Rapid. Un învîrtit al timpurilor pe care le trăim. Un om care are probleme mari, mari de tot cu justiţia, dovadă condamnarea de 5 ani cu executare în Dosarul Transferurilor. Păstraţi-vă retorica pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, domnule Copos, veţi avea nevoie de ea! Deşi, fiind de genul feminin, poate vă gîndiţi să o expediaţi şi pe ea, pe retorică, la cratiţă.