Alege sportul!
Politica ar trebui să ne facă viaţa mai bună. Nu ne face însă decît să alergăm şi mai repede pentru a supravieţui
Probabil cea mai urîtă campanie electorală din istorie. Din istoria trăită, din istoria povestită, citită. Urîtă prin prostie […]
Politica ar trebui să ne facă viaţa mai bună. Nu ne face însă decît să alergăm şi mai repede pentru a supravieţui
Probabil cea mai urîtă campanie electorală din istorie. Din istoria trăită, din istoria povestită, citită. Urîtă prin prostie şi prin răutatea rezultată din prostie. Banală, ca o prelungire organică a mediocrităţii candidaţilor. Caragiale vizionarul a fost depăşit. Personajele creatorului „Scrisorii pierdute” aveau totuşi un farmec, o doză de inocenţă. Erau în majoritatea lor nişte canalii cumsecade, posibil s-o mai fi zis-o cineva înaintea mea. Cert este că domnii de acum nu au nici farmec, nici cumsecădenie. Dispun de cîteva clişee pe care le plimbă prin clipuri şi pe la emisiunile televizate. La intervale de timp stabilite prin lege, descoperă poporul. Altfel, nu se ştie cu precizie cîţi aleşi vor fi şi nu am aflat nici acum cîţi alegători sîntem. Cîţi cetăţeni turmentaţi care nu ştiu cu cine să voteze. Turmentaţi cu vorbe goale şi cu apă chioară.
Se apropie de sfîrşit probabil cea mai urîtă campanie electorală din istorie, iar sportul şi-a făcut datoria faţă de viitorii aleşi ai naţiunii. Duminică seară se va termina, dar, de fapt, nu se va termina, fiindcă nemulţumiţii, indiferent de tabăra pe care o reprezintă, vor începe alt război. Se vor suspenda, se vor contesta. Se vor insulta. Sportul va ieşi din scenă pînă la următoarele alegeri. Prezidenţiale, locale, parlamentare, nu contează. Sportul va dispărea tiptil din preocupările bărbaţilor şi femeilor care se preocupă de starea naţiunii şi va intra, tot mai sărac, în anonimatul predestinat. Tumbe, goluri, joaca de-a d’Artagnan cu săbii şi spade, păi, astea sînt lucruri serioase?
Dar sportul, la ce serveşte sportul într-o campanie electorală? Vă răspund cu două exemple şi un efect.
Exemplul numărul 1. Gala prin care s-au sărbătorit cei 100 de ani de sport românesc a fost inventată şi deturnată (nu se ştie în ce ordine) în scop electoral de prim-ministrul Victor Ponta. Şi dacă nu ar fi făcut decît să tacă, dar n-a fost cazul, prezenţa lui acolo a fost un mesaj electoral. Legat de subiect şi de data desfăşurării evenimentului, interesant mesajul venit pe blogul lui Cătălin Tolontan de la Liviu Iordache. El ne spune că „federaţiunea sportului românesc a fost înfiinţată la 1 decembrie după calendarul vechi, numai că pe stil nou, după calendarul gregorian, cel în vigoare, data era aceea de 14 decembrie”. Dar ce schepsis mai avea Gala pe 14 decembrie, adică la 5 zile după alegeri?
Exemplul numărul 2. Pe nepusă masă şi fără ca pînă acum să se fi demarat ceva serios privind salvarea Universităţii, Gigi Neţoiu „Comandantul” a organizat miercuri după-amiază o conferinţă de presă alături de foste glorii ale Craiovei Maxima, prin care îi întindea o mînă prietenească lui Adrian Mititelu. Gigi Neţoiu este candidat în alegeri şi are nevoie ca de aer de voturile craiovenilor. Pronostic 1 solist că după alegeri nimeni nu va mai vorbi despre subiect. În orice caz, nu Gigi Neţoiu.
Efect. Luni seara, Steaua va juca derbyul împotriva Astrei. În Ghencea, nu pe Stadionul Naţional aşa cum şi-ar fi dorit suporterii şi echipa. Motivul este cît se poate de simplu: jandarmii care ar fi trebuit să asigure securitatea în zona stadionului vor fi mobilizaţi pentru paza urnelor de vot, care vor fi transportate de la secţii. Acolo se decide viitoarea majoritate parlamentară. Pompos vorbind, acolo este scris viitorul nostru. Iar pe stadion sînt doar pasiunea, iubirea, emoţia. Păi, merită să-i deranjăm pentru atîta lucru?