Umbra lui Hagi. În Ghencea

Gică şi Gigi au urmărit meciul împreună. Un rege retras lîngă un preşedinte fiction. Gică şi Gigi au suferit împreună, laolaltă cu cei 25.000 de oameni reduşi la tăcere de propria echipă. Gică şi Gigi au observat că Steaua a […]

Gică şi Gigi au urmărit meciul împreună. Un rege retras lîngă un preşedinte fiction. Gică şi Gigi au suferit împreună, laolaltă cu cei 25.000 de oameni reduşi la tăcere de propria echipă. Gică şi Gigi au observat că Steaua a jucat prost. Gică şi Gigi. Naşul şi finul. Dar nu asta a fost relaţia joi seara în loja oficială din Ghencea. Oamenii care ştiu să vadă dincolo de aparenţe au observat că un patron de club a urmărit meciul formaţiei sale împreună cu un antrenor. Un posibil antrenor al Stelei de mîine. Pentru că asta este semnificaţia reală a prezenţei lui Hagi în tribună. Indiferent ce ar declara şi ar vrea să creadă însuşi Hagi. Forţa subconştientului trece peste educaţie, diplomaţie, prudenţă, omenie, modestie.

După Steaua-Sevilla în relaţia lui Becali cu Olăroiu au apărut noi fisuri. Ca probă a paragrafului unde scrie că în fotbal veşnică e doar schimbarea. Gigi s-a supărat pe Oli nu din cauză că tehnicianul şi-ar fi dovedit limitele, ci pentru că n-a fost războinic. În viziunea mesianică a lui Gigi, capacitarea Divinităţii intră în sarcinile antrenorului şi jucătorilor. Cu Cel de Sus insinuat în desenul tactic ar trebui să poţi învinge o echipă mai bună, mai organizată, cu rasă, cu antrenor de clasă. Din fericire pentru fotbal, sacrul nu îşi abandonează misiunea universală, lăsînd profanul să lucreze după mintea şi priceperea muritorilor de rînd.

Hagi nu e vinovat că îşi doreşte ca într-o bună zi să ajungă pe banca Stelei, deşi forma asta de tatonare a rivalului nu pare cea mai elegantă metodă. Cum acţiunile promoţional-publicitare ţin loc de acţiune propriu-zisă pînă la un punct, iar Gică nu-i omul care să accepte rolul de mascotă precum Eusebio, bănuim că răbdarea decarului de vis al naţionalei a ajuns la cotă minimă. Dimensiunea marelui fotbalist apasă greu pe umerii antrenorului surprins că mesajul lui către fotbaliştii pe care i-a pregătit pînă acum ajunge mult mai anevoie decît o făcea înainte mingea în drumul spre poartă. Aici va trebui să lucreze în viitor Hagi. Un viitor pe care şi el, şi Gigi nu mai au de gînd să-l lase să se coacă.
Cheia se află la Gigi, nu la Sfîntul Petru. Dacă el crede că în Gică s-a întrupat Cel Care Mîntuie de Prudenţă, pe Olăroiu nu-l va salva nimic. Cînd întîiului penegist îi intră ceva în cap, nu mai contează ce spun MM, Pavel, nu apostolul, Tea sau soboarele închiriate cu ora. Demersul comportă însă un mare risc, fiindcă nici nu-i un demers, ci o provocare. Steaua s-ar putea despărţi de beţia tactică şi s-ar putea întîlni cu un amestec ciudat de ambrozie turnată peste exaltare şi depresie.