Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Rareș Fortuneanu a dat răspunsul într-un moment de inspirație maximă. Noi suntem! Mai puțin inspirat a fost însă selecționerul naționalei masculine de handbal atunci când a făcut selecția. Sau obligat?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să înțelegem. Aici am ajuns în drumul nostru neabătut de ieșire de pe harta handbalului băieților. În ierarhia mondială, România se află de ani buni, răi de fapt, în zona locului 40. Soră de clasament cu națiuni precum India, Irak, Emiratele Arabe, Chile sau Japonia. Potrivit acestor clasări suntem cu acte în lumea a 3-a spre a 4-a a handbalului. Să nu ne mai ascundem după titlurile alea mondiale din ’61, ’64, ’70 și ’74!

A 13-a oară cu noroc?

Calculul hârtiei nu ne-a folosit prea tare la Priștina, contra mândrilor, dar mediocrilor kosovari. Sau ne-a folosit doar prima repriză, pe care elevii lui Rareș Fortuneanu au încheiat-o cu un avantaj de 5 goluri. După o repriză secundă rușinoasă, ai noștri au alergat după o egalare pe care au și obținut-o cu emoții. 23-23, rezultat care ne complică viața în tentativa de calificare la Euro 2022. Nu ne-am mai calificat la un turneu final european din 1996, timp în care am avut 12 tentative ratate de a ajunge acolo. Asta tot ca să știm cum stăm și pe unde ne aflăm. În mahalaua handbalului.

Ieșirea din retorica eșecurilor

După ratarea prezenței la Mondialul tocmai câștigat de Danemarca, porniserăm promițător în preliminariile pentru Campionatul European de la anul. Mai mult, ne procuraserăm șanse reale într-o grupă cu Suedia, recentă vicecampioană mondială, Muntenegru și Kosovo. Victoria neașteptată în fața muntenegrenilor și chiar înfrângerea mai mult decât onorabilă cu Suedia, 30-33, (o Suedie care teoretic cel puțin alinia o echipă mai bună cu noi decât cea care juca recent finala Mondialului din Egipt), alimentau senzația că această Românie pregătită de Rareș Fortuneanu a început să iasă din retorica eșecurilor.

Venit din Franța ca să se comporte ca-n România?

Numit la națională în octombrie 2019, Fortuneanu venea după încercările nereușite cu spaniolii Xavi Pascual și Manuel Montoya, altfel tehnicieni de primă linie. Fost jucător de națională, dar mai ales om familiarizat cu handbalul francez – pregătește prim-divizionara Saint Raphael, unde a evoluat și ca jucător timp de 9 sezoane! – Rareș Fortuneanu încearcă revitalizarea din mers a unei naționale care de două decenii se hrănește din eșecuri. La fel ca predecesorii iberici, Fortuneanu se confruntă cu calitatea modestă a jucătorilor furnizați de întrecerea internă, așa-numita Ligă a Zimbrilor. Pe lângă asta, Fortuneanu a avut mai nou și alegeri bizare în materie de selecție. Cazul cu Călin Dedu, fiul cel mic al președintelui FRH, Alexandru Dedu, a devenit brusc de notorietate. Nici nu era greu.

Tati să fie mulțumit!

Rezervă la Timișoara, echipa de club, pivotul de 18 ani Călin Dedu are parte însă de o convocare și chiar este folosit într-o partidă oficială al cărei rezultat (egal cu Kosovo) poate să ne fi compromis șansele de calificare la Euro! A crezut cu adevărat Fortuneanu în valoarea lui Dedu junior sau convocarea acestuia este o plecăciune față de omul care l-a numit selecționer? Zamfir Dumitrana de la Buzău, pare-se cel mai în formă jucător al momentului pe postul său, sau Bogdan Baican, titularul postului de pivot la Timișoara, deci rivalul lui Dedu jr., ar fi fost alternative de bun-simț susțin oameni de meserie din handbal. Este dreptul lui Fortuneanu de a selecționa pe cine vrea, ar putea veni replica deja clișeu. Greșit. Este obligația și responsabilitatea antrenorului de a selecționa pe cine merită.

S-a schimbat „vibe”-ul! Pe bune?

Deocamdată, duminică ne așteaptă returul de acasă al meciului cu Kosovo, iar mai apoi, în cazul unei victorii logice, întâlnirea decisivă, din deplasare, cu Muntenegru. Ca om care de vreo 15 ani trăiește și muncește în alt sistem și altă cultură, ca unul care a schimbat mult în bine metodele de pregătire (inclusiv „vibe”-ul din vestiar, cum atât de cosmopolit se exprima o domnișoară reporter), Rareș Fortuneanu este dator totuși cu niște explicații. Nu cred că ni le va oferi, să nu ne facem iluzii. Să mergem deci pe ce știm. De exemplu, pe o declarație foarte proaspătă a antrenorului. „Noi suntem cei mai mari adversari ai noștri”, a spus Fortuneanu înainte de plecarea spre Priștina. Chiar că suntem, nimic mai adevărat.

Foto: Dan Potor