Mătușa nebună tăiată de pe listă

Ilie Năstase a observat tristețea jucătorilor care participă la Australian Open. O pune pe seama efectelor carantinei și a prezenței modeste a publicului, impusă tot de regulile pandemice

Bună observație, greșită interpretare, dragă Ilie! Sunt triști mai demult, nu de acum. Și-au pierdut bucuria și plăcerea de a juca de când prin lume bântuie tot soiul de boli, pentru care nu s-a deranjat nimeni să descopere un vaccin. Dorința de a câștiga cu orice preț a transformat majoritatea jucătorilor și jucătoarelor în mașini de bubuit mingi în terenul advers.

Ultimii bulgări de personalitate se dizolvă în practicarea neabătută a discursului oficial. Pentru mai puțin de jumătate din nebuniile pe care le scotea din joben Ilie Năstase când strălucea pe terenul de tenis, Nick Kirgyos este considerat astăzi băiatul rău al circuitului. Curios, Kirgyos este însoțit în această călătorie periculoasă tocmai de Novak Djokovici, partenerul de circuit cu care are mereu ceva de împărțit.

Adevăruri antisistem

Nativ în estul Europei, sârbul mai iese și în decor, mai și spune prostii. Dar reușește să și evadeze din matricea clișeelor care dau bine la populația furajată cu limbă de lemn. Cu vârsta, Nole a devenit mai irascibil, dar și mai coroziv în declarații.

Asta din urmă nu o treceți la bilanțul pozitiv al liderului mondial ATP! A rosti chiar pe un ton urban adevăruri antisistem și a pretinde drepturi mai multe pentru defavorizații circuitului sunt greșeli care te plasează într-o zonă a activismului de stânga de care capitalismul victorios nu are nevoie.

Stai acasă, Margaret!

În contextul asigurării unui cordon sanitar eficient, Australian Open a mai scăpat de o belea la această ediție neinvitând-o pe Margaret Court. Mătușa nebună, cum a fost alintată mai nou deținătoarea recordului de turnee de Grand Slam câștigate, 24 la număr, a fost sărită cu bună știință din schemă atunci când s-a întocmit lista cu invitați.

Motivele gestului sunt arhicunoscute, pentru aspectul estetic al demonstrației ar rămâne doar să ne lămurim dacă libertatea de opinie funcționează în ambele sensuri. Și către Margaret și dinspre Margaret. Hmm, parcă nu prea funcționează.

Discută cineva despre transgenderi în sport?

Pastor penticostal, așadar „militantă” a învățăturilor Bibliei, Court i-a scos din minți pe membrii comunității LGBT și i-a enervat pe apărătorii/simpatizanții acesteia. Disputa e veche, dar trebuie reamintită. Fosta mare jucătoare a anilor ‘60-‘70 s-a exprimat abrupt și în mod repetat împotriva căsătoriei între persoanele de același sex, adăugând că „tenisul feminin e plin de lesbiene”.

Mai atinge Court un punct sensibil, acela al schimbării sexului („Îngrijorător este când copiii iau decizia la vârsta de șapte sau opt ani de a-și schimba sexul”), de altfel temă de discuție interesantă (și) pentru sport în general. Cum și mai ales unde pot fi încadrați transgenderii în sport? Ați citit vreo analiză pe subiect? Vreodată, undeva?

Despre libertatea cu sens unic

Lumea este însă mai preocupată să o scoată nebună pe aproape octogenara Margaret Court decât să abordeze un subiect delicat ce privește etica sportului și egalitatea de șanse, care derivă printre altele tocmai prin delimitarea de sex. Greșește Court atunci când își afirmă homofobia, prin transportarea temei din plan sportiv în plan religios? Probabil că da, este excesivă și împinge doctrina creștină într-o nefirească zonă a intoleranței.

Aiurea este că într-o lume care își expune libertatea ca pe un trofeu, un punct de vedere radical ca al australiencei Margaret Court nu își mai are locul. LGBT-iștii au tot dreptul să fie revoltați de luările de poziție ale lui Margaret Court, Margaret Court în schimb nu are voie să le combată mișcarea și prozelitismul acesteia. În sport, meciul trebuie să plece totuși de la 0-0!

Înapoi în ‘73, descoperim lucruri!

Probabil că, la un moment dat, arena Margaret Court de la Melbourne va fi denumită altfel, să satisfacă diversitatea. Sau poate că nu, mătușa nebună tocmai a primit cea mai importantă distincție a Australiei din partea autorităților statului de la Antipozi. Până una, alta, să ne destindem privind imaginile meciului dintre Margaret Court și Bobby Riggs, din așa-numitul Război al Sexelor (Battle of Sexes), din 1973. Era posibil așa ceva pe atunci, un război amical al sexelor.

Plus că, mai puțin înclinată către mistere, lumea știa clar cine era fata și cine băiatul. Las’ că băiatul Bobby Riggs avea 55 de ani la data meciului care ar fi trebuit să arate că femeile sunt egalele bărbaților și în sport! Altă prostie care atentează și acum la adevărata egalitate.