Ai, ai, ce greu cu Ajla!
4-6, 6-4, 7-5. Simona să profite de acest meci-avertisment cu Tomljanovici! Se poate învăța mai lesne din victorii muncite, nu doar din înfrângeri amare. Iar Darren Cahill ar face bine să fie mai mult antrenor și mai puțin responsabil cu buna dispoziție. Asta apropo de cum (nu) a fost pregătită întâlnirea cu australianca
O persoană care seamănă până la identificare cu Simona Halep joacă împotriva Ajlei Tomljanovici. Are mâna rigidă, lovește moale mingea, transpiră abundent, privește încețoșat dincolo de fileu. Tomljanovici mustăcește, simte și profită. Are forță, știe să varieze lungimea loviturilor, folosește scurtele ca antidot la repertoriul pasiv al adversarei. Câștigă australianca primul set cu 6-4, apoi îl pierde simetric pe al doilea, mai mult pe propriile greșeli. Dar a te hrăni numai din greșelile adversarului nu este cea mai sănătoasă dietă.
Pleacă, impostoareo!
La 5-2 în setul decisiv pentru Tomljanovici, pe Margaret Court Arena este sărbătoare. Flutură în tribune steaguri albastre cu steluțe. Neatentă, lumea nu își dă seama când intră pe teren Simona Halep. Veritabila. Nici ea în cea mai bună dispoziție și cumva deranjată că trebuie să repare ce stricase impostoarea. Ceasul începe să ticăie în sens invers. 3-5, 4-5, 5-5, 6-5, 7-5. Victorie, pumnul strâns, semnul crucii și zâmbet. Românii din tribune își recuperează buna dispoziție aruncată în coșul de reciclare a bucuriei. Acasă, unii dintre noi cad lați de epuizare fizică. Nervii, săracii, de-abia își mai trag sufletul.
Primul rever câștigător la jumătatea meciului!
Acum, cu victoria în căruță, ne permitem și glume. Un prieten îmi dă mesaj că Simona nu a vrut să câștige în minimum de seturi fiindcă știe ea că 2-0 este cel mai periculos scor. Bună poanta. Nu și evoluția Simonei, care a fost crispată mai mult de trei sferturi din meci. A fost una din zilele acelea când mâna și picioarele nu te ascultă, iar mintea refuză să ruleze la viteză de Formula 1. Primul ei rever marcă înregistrată, în lungul liniei, a venit la 5-3 în setul al doilea! La altă scară, revedeam finala de la Roland Garros, când Halep a pierdut cu Ostapenko jucând la așteptare. Supraviețuind adeseori pe erorile adversarei și mai puțin din propriile reușite.
Ce explică statistica
Încă o dată și nu că și-ar fi dorit-o, Simona a ținut un curs deschis despre rolul voinței. Și s-a salvat grație unei puteri de luptă pe care nu am mai văzut-o la niciun alt sportiv român. Forța de a nu ceda nici măcar în meciul cu ea însăși atunci când aproape totul o trădează rămâne arma ei fără cusur. Statistica descrie ce s-a întâmplat pe Margaret Court Arena, dar nu explică totul. Halep a avut 28 de mingi câștigătoare, Tomljanovici 37. 57 la 37 pentru australianca de origine croată a fost în schimb scorul la erori neforțate. Simona a câștigat în total 115 puncte, Ajla, 109.
Încă nu șampania. Face rău pe stomacul gol
Un scor foarte strâns pentru o partidă de două ore și jumătate. Toate numerele astea ascund însă dramatismul și dimensiunea aproape metafizică a unui meci-avertisment, din care Simona nu are neapărat de învățat, cât de profitat. Te hrănesc aceste victorii chinuite și îți ascut simțurile pentru ce urmează. Nu este cazul să desfacem șampania, dar putem respira ușurați. Povestea continuă.