Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

O repriză ca-n Europa, alta ca la noi

Craiova a câștigat cu Dinamo cu un soi de pragmatism italienesc, străin totuși de valorile tradiționale ale Băniei. Iar elevii lui Ionel Gane vor, dar nu pot mai mult

Permalink to O repriză ca-n Europa, alta ca la noi
sâmbătă, 6 februarie 2021, 10:59

Se poate juca și frumos în Liga 1. Asta este prima impresie și chiar chiar este o știre. Mai ales când plonjezi în derbyul etapei autohtone direct dintr-un Juve-Roma 2-0. Decis din nou de nemuritorul, incasabilul și indestructibilul Cristiano 36. 36 de ani, adică.

Răsfăț

Așadar, preț de o repriză se poate juca și la noi un fotbal curat, spectaculos, cu ritm, pe care să-l guști la ceas de seară târzie, în weekend. 45 de minute de răsfăț, cu Craiova și Dinamo care au arătat bine, lăsându-i pe analiști să observe fisurile și găurile din defensive, dar atrăgându-i pe microbiști cu faze limpezi, cu ocazii, cu angajament bărbătesc. E voie să mai spunem bărbătesc? Au fost și nervi, cam mulți de partea oltenilor, mai ales la Bancu și la Nistor, dar asta completează tabloul unui meci cu viață.

Mai scump înseamnă mai bun

Rezumând, în prima repriză Dinamo a avut ocaziile, iar Craiova a dat golul prin Andrei Ivan. Ivan a reprimit o pasă de la Baiaram și a speculat atât lipsa de viteză a tandemului Puljic-Ehmann, cât și ezitarea de a face pasul la întâmpinare a lui Eșanu. Deși Nemec, Magaye, Nepomuceno și mai ales Sorescu au forfecat apărarea Craiovei, creându-și o mulțime de ocazii, oltenii au avut inteligența să aspire presiunea și, treptat, treptat să treacă la conducerea jocului. Se vede totuși că Craiova este o echipă nu doar mai echilibrată, mai experimentată, ci pur și simplu mai scumpă. Iar mai scump în fotbal înseamnă aproape de fiecare dată mai bun.

Greu cu „Halifax”

Liga 1 nu este totuși Serie A. Echipele noastre nu pot duce un ritm european mai mult de o repriză. Meciul nu și-a pierdut tensiunea în partea a doua, dar estetic a avut de suferit. Plusul de calitate tehnică a craiovenilor nu a putut fi surmontat de risipa de energie a dinamoviștilor. E complicat totuși să poți bate Craiova cu Nepomuceno care vine de la Halifax, din liga a 5-a engleză. Golul lui Ivan a fost suficient pentru o victorie de serviciu în așteptarea ca grecul Ouzounidis să treacă din tribună pe bancă, în timp ce Dinamo bifează a doua înfrângere la limită în fața unei puteri a campionatului. Vremea când Dinamo era ea însăși o putere este deja o poveste pe care bunicii norocoși încă o mai spun nepoților ghinioniști.

Comentarii (2)Adaugă comentariu

tintin (1 comentarii)  •  7 februarie 2021, 16:18

mimamo nu a fost niciodata o putere ,in europa a fost de basm,reamintim 17 nentori,reykjavik,poltava,elfsborg etc. nici craiova nu e o putere a campionatului actual,nu stiu ce intelegi tu prin ritm european ?sa alergi fara noima pe teren,sa ai ocazii cu largul concurs al fundasilor adversi,orice echipa ,craiova sau mimamo ar fi luat de la 3 goluri in sus in reprizele in care aveau ""ritm european"" de la echipele de pe acelasi loc din clasamentele europei.

MZM (198 comentarii)  •  7 februarie 2021, 17:38

Dupa doua infrangeri consecutive Dinamo este laudata! Ce frumos si cat de interesant! Dupa Dinamo-FCSB, domnul Ioanitoaia vede „un Dinamo onorabil” si-i ințeapa pe cațiva de la oaspeti ca nu au stat bine in bocanci. Acum, dupa Craiova-Dinamo, domnul Geambasu vorbeste despre un „fotbal curat, spectaculos, cu ritm... 45 de minute de răsfăț” - nici mai mult, nici mai putin! Aceasta este dragostea adevarata! Sa iubesti neconditionat, permanent. Ei, daca FCSB pierdea doua jocuri la rand fara sa inscrie gol, atunci aveam parte de cu totul altceva. Jucatorii, antrenorul Petrea, MM si insusi marele Gigi, ar fi fost luati la plezne si suturi de sareau ca floricelele de pe paginile electronice ale GSP! Cu Dinamo, insa, e altceva, e dragoste sincera, iubire adevarata, cum spuneam mai sus. Exact ca in cantecul acela faimos: „In tot ce e frumos pe lume te vad pe tine”.Cu varianta mai putin eleganta, dar la fel de sincera „In tot ce e frumos pe lume mă vad pe tine”!

Comentează