Când vorbesc portarii

Nu mai apără Tătărușanu! Nu la națională. Cine vine după el?, iată o întrebare pentru nume grele din istoria fotbalului românesc

Cine apără poarta naționalei? O întrebare necesară după ce Ciprian Tătărușanu, Silviu Lung junior și Costel Pantilimon și-au anunțat, unul după altul, retragerea. O întrebare grea pentru o națională mică, așa cum a ajuns România. Iar dacă naționala e mică, portarul trebuie să fie mare.

În ultimii ani, aproape meci după meci, cel mai bun „tricolor” a fost Ciprian Tătărușanu. Asta spune ceva important despre valoarea și constanța lui Tătă, dar ne anunță o dată în plus ceva neplăcut despre națională. Până la portar ne mănâncă sterilitatea atacului, inconsistența mijlocașilor și nesiguranța fundașilor.

Un demers jurnalistic
Om cu bune reflexe profesionale, colegul Marius Mărgărit a avut inițiativa de a sta de vorbă pe subiectul succesiunii cu câțiva dintre cei mai importanți portari din fotbalul românesc al ultimelor 4-5 decenii. Vasile Iordache, Helmut Duckadam, Țețe Moraru, Rică Răducanu, Narcis Coman, Florin Prunea și Silviu Lung au fost rugați să alcătuiască, fiecare, un Top 5 al pretendenților, cu explicațiile de rigoare. 5 puncte pentru primul loc, 4 al doilea și tot așa, cu un punct pentru ultimul clasat al topului.

Clasamentul final este dominat de Cristi Bălgrădean, cu 25 de puncte, urmat de Andrei Vlad și de David Lazar. Ionuț Radu a ieșit al 4-lea, Niță pe 5, Aioani pe 6 și Cojocaru pe 7.

Ce spun Helmut și Rică. Și de ce
Gata, este clar acum! Mirel Rădoi îl va titulariza pe Bălgrădean și îi va mai convoca pe Andrei Vlad și pe Lazar, dar îi va ține sub lupă și pe Radu, Aioani, Niță sau Cojocaru. Sigur că nu așa merg lucrurile și nici nu trebuie.

Nu ziariștii fac convocările la națională, nu ei sugerează nume. Dar asta nu înseamnă că un astfel de demers jurnalistic trebuie disprețuit. Până la urmă, este vorba despre părerile unor oameni care au scris pagini de istorie în poarta naționalei, nu despre ce și-ar dori Mărgărit.

Aș zăbovi mai ales asupra opiniilor lui Duckadam și Rică Răducanu, fiindcă sunt cei mai curajoși și aleg tinerețea. Deși teoria spune că portarii se coc greu, că experiența bate reflexele. Că portarii nu sunt portari adevărați dacă nu sunt și un pic nebuni. Ziceri pe care le cam înghițim pe nemestecate.

Cu nebunii nu faci performanță, pe nebuni îi tratezi, mi-a spus cu niște ani în urmă Cornel Penu. A fost și Cornel Penu un portar la viața lui, nu mai intru în amănunte. Hai să vedem însă ce propun Helmut și Rică.

Top 5 – Helmut Duckadam
1. I. Radu – 5p
2. A. Vlad – 4
3. Cojocaru – 3
4. Aioani – 2
5. Lazar -1

Top 5 – Rică Răducanu
1. A. Vlad – 5p
2. I. Radu – 4
3. Aioani – 3
4. Lazar – 2
5. Bălgrădean – 1

Revelațiile Vlad și Aioani
Duckadam ar da credit total tinerilor, „dacă tot e un început pentru postul de portar la națională. Oricum, nimeni nu ne garantează rezultate cu un portar mai bătrân”, iar Rică Răducanu spune ceva asemănător, „dacă tot e vorba de schimbare, măcar să mergem pe mâna tinerilor”. Helmut îl alege ca lider pe Ionuț Radu, care deși nu apără se pregătește într-un mediu ultraprofesionist la Inter.

Revelațiile acestui Top 7 pretendenți la postul de portar al naționalei mi se par însă Vlad și Aioani, prezenți mai sus sau mai jos inclusiv în ierarhiile lui Vasile Iordache, Florin Prunea, Narcis Coman sau Silviu Lung.

Bătrânii care știu ce înseamnă tinerețea
Este interesant că oameni săriți de 60 sau chiar de 70 de ani nu pedalează excesiv pe tema plusului de experiență. Apelul la tinerețe, ca ferment al dorinței de victorie, ca argument al schimbării, mi se pare mesajul esențial pe care îl transmit Duckdam, Răducanu, Iordache și ceilalți. Asta trebuie să ajungă la Rădoi și nu doar în ce privește postul de portar.

Personal, mi-ar plăcea ca viitorul apărător al buturilor naționalei să semene cu Duckadam în seara magică de la Sevilla, cu Vasile Iordache cel de pe Wembley, la 0-0 cu Anglia, și cu Rică Răducanu de la victoria cu 1-0 în fața Portugaliei, din preliminariile pentru Mexico ‘70. Acestea sunt însă criterii sentimentale de suporter, nu argumente de selecție. Acolo începe treaba lui Mirel Rădoi.