De ce ne uităm de 15 ori mai mult la fotbal decât la handbal?
De-aia, ar răspunde mercenarul dintr-un film istoric despre Mihai Viteazul. Sfertul de finală Ungaria-Franța a avut 20.000 de telespectatori, Dinamo-Gaz Metan, 295.000
Miercuri seară a fost un fel de revelion al handbalului. Cei care iubesc jocul în 7 sau cei pasionați de sport, în general, au avut prilejul să participe la un ospăț regesc.
Nu mă îndoiesc că antrenorii noștri, de asemenea jucătorii, specialiștii au stat cu toții lipiți de televizoare. Căci unde și când să înveți și să te pui la curent cu noile tendințe ale acestei frumoase discipline decât la cel mai mare eveniment al ei?
Ce consumăm
Cele 4 meciuri din sferturile de finală ale Mondialului găzduit de Egipt – în ordine Danemarca-Egipt, Ungaria-Franța, Spania-Norvegia și Suedia-Qatar – au livrat spectacol, dramatism și emoție în cantități suficiente pentru a ne alunga angoasele provocate de cvasi-izolarea în care trăim de aproape un an.
Sigur, nu toată lumea în România este consumatoare de sport și cu atât mai puțin de handbal. Deși după cât suntem de certați că nu punem lupa pe mirabilitatea altor sporturi decât fotbalul, ai zice că sute de mii sau chiar milioane de potențiali telespectatori ai unui astfel de eveniment doar ce așteaptă ocazia. Ce să vezi, ocazia chiar s-a ivit.
Culturalizare prin sport. Cine are nevoie de așa ceva?
Cifrele și numerele au prostul obicei să strice vraja. Și veți vedea imediat de ce. Cele trei canale de sport din România, DigiSport, Telekom Sport și Look Sport, transmit in corpore Mondialul de handbal.
Ceea ce, dincolo de subînțelesul interes comercial, mi se pare și un discret act de culturalizare sportivă destinat unei națiuni care pe destule paliere continuă să disprețuiască sportul (din dubla ipostază, practicant sau spectator), privit ca o activitate mai degrabă minoră, dacă nu chiar nedemnă pentru o persoană cu pretenții intelectuale.
Închidem paranteza, concentrându-ne pe datele de audiență. Și comparăm fluxul de telespectatori de la meciurile Campionatului Mondial de Handbal cu cele 3 partide din Liga 1 disputate tot miercuri. Iată, de exemplu, tabelul cu audiențele de la DigiSport.
Liga 1
Clinceni – FC Botoșani 2-1 ⇒ 200.000 de telespectatori
Poli Iași – UTA 1-2 ⇒ 230.000 de telespectatori
Dinamo – Gaz Metan 2-1 ⇒ 295.000 de telespectatori
Mondialul de handbal, sferturi de finală
Danemarca – Egipt 39-38 ⇒ 50.000 de telespectatori
Franța – Ungaria 35-32 ⇒ 20.000 de telespectatori
Spania – Norvegia 31-26 ⇒ 15.000 de telespectatori
Suedia – Qatar 35-23 ⇒ 2.000 de telespectatori
Trai pe vătrai și fotbal pe pâine. De fapt, pe noroi
Așadar, Clinceni-Botoșani 2-1, meci care a început la ora 14:30 și care punea față în față două echipe ai căror suporteri cumulați încap la peluza de pe Arena Națională unde stătea galeria DDB-ului, a ținut în fața televizoarelor 200.000 de oameni, de 4 ori mai mulți decât la epopeea Danemarca-Egipt 35-35, încheiată cu victoria nordicilor campioni mondiali după 4 reprize de prelungiri și o teribilă sesiune de aruncări de la 7 metri!
Ca să nu mai spunem că „sfertul” danezilor cu egiptenii a început la 19:00, o oră de difuzare incomparabil mai bună decât acel 14:30 de la Clinceni.
Comparația între cei aproape 300.000 de telespectatori ai meciului Dinamo-Gaz Metan 2-1 și cei doar 20.000 ai altei întâlniri memorabile de la Mondialul de handbal, Ungaria-Franța (oră de start excelentă, 21:30), 35-32 după prelungiri, proiectează o imagine și mai nefardată a preferințelor oamenilor.
A obiceiurilor de consum ale acestora. De 15 ori mai mulți oameni la fotbal decât la handbal!
Pentru o mai bună digestie mentală
Certăm pe cineva? Nu ne permitem. A te pune cu voința și cu gusturile publicului e ca și cum ai contesta răsăritul și apusul soarelui. Observația că un meci prost de fotbal sau în cel mai bun caz mediu aduce mai multă audiență decât o mare competiție sportivă extrafotbalistică nu este nouă, trebuie doar repetată.
Bineînțeles că explicația cea mai la îndemână este să spui că presa a pervertit gusturile publicului. O spui, dar nu dormi foarte bine nu din cauză că te ajung blestemele ziariștilor, ci pentru că ai mâncat greu și cam târziu.
Oricum, discuția este complicată, presupune o bună digestie mentală, iar noi suntem preocupați acum să vedem cum se împart banii din transferul lui Dennis Man.