Metoda Abramovici

Chelsea se desparte de Frank Lampard după un an și jumătate. Nu demiterea în sine surprinde, ci tonul care ne aduce aminte în ce lume trăim

Cel care a scris comunicatul prin care Chelsea anunță că l-a dat afară pe Frank Lampard merită o primă din partea patronului Roman Abramovici. Mai rar un text atât de clar și de concis. Rămânea doar să-i ceară lui Lampard să le dea și banii înapoi pentru perioada în care a antrenat.

„Rezultatele recente nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor, lăsând clubul la mijlocul clasamentului. După lungi dezbateri, s-a luat decizia că este nevoie de o schimbare pentru a da clubului timp pentru a îmbunătăți rezultatele”

Miliardarul ruso-israelian Roman Abramovici își apără afacerea, pe care o ajustează din mers. Taie în carne vie, înainte ca întreg organismul să se îmbolnăvească. Pansament pentru pragmatici, pe care îi și simți cum le crește pofta de viață citind platitudinile astea.

Câteva numere lămuritoare despre personajul care dictează de vreo 20 de ani pe Stamford Bridge. 247 de milioane de euro. Atât a consumat Chelsea pe transferuri în vara lui 2020. Și 124 de milioane de euro. Atât a cheltuit Abramovici cu compensațiile managerilor demiși din 2003 la Chelsea. Ce ne spun munții ăștia de bănet, că sulfurosul magnat este un bun manager? Și cât este de vină Lampard dacă Kai Havertz, Timo Werner sau Ziyech au uitat fotbalul după seria de 17 partide fără înfrângere din toamnă?

Dacă Alex Ferguson îl avea patron pe Abramovici la sfârșitul anilor ’80, era dat afară de pe Old Trafford înainte ca povestea acelui faimos United să se fi născut. Știm, au trecut timpurile în care recunoștința sau răbdarea erau valori convertibile în orice monedă. Ceea ce s-a petrecut acum cu Lampard, care asamblase pe Stamford Bridge o echipă ce avea mult din estetica stilului său, i s-a întâmplat acum două luni lui Thomas Tuchel. Tuchel, omul care îl va înlocui pe Lampard la Chelsea, este una și aceeași persoană care la rându-i era dată afară de qatarienii lui PSG. Și tot cu un picior în fund. Minus comunicatul, școala franceză are mai multe nuanțe decât cea engleză.

Asta e, vor observa aceiași pragmatici, îți iei piciorul în fund, dar și milioanele compensatorii. Și pleci. Probabil că în cazul celor mai mulți traseiști așa stau lucrurile. Chipul trist și îmbătrânit înainte de vreme al lui Lampard spune însă altceva. Ridurile săpate pe fruntea celui mai bun jucător din istoria seculară a lui Chelsea, a singurului mijlocaș din Premier League care a înscris peste 150 de goluri, povestesc despre implicare, despre suferință. Deci, afară! Cine mai are nevoie de așa ceva?