Eșanu, portarul plătit în acadele

“Va ajunge mare!”, dă verdictul Gabriel Răduță. Stați să mai vedem, ne sfătuiesc prudenții/pesimiștii. Nu îl judecați după un prim meci reușit!, ne mai îndeamnă ei

Să mergem deocamdată pe mâna lui Răduță în privința lui Mihai Eșanu. Răduță este fostul manager al Centrului de copii și juniori al lui Dinamo și trebuie că știe ce vorbește nu doar în privința portarului, ci și a celorlalți tineri crescuți în academie. Poate ar fi timpul să ascultăm mai des ce au de spus oamenii care cresc fotbaliști, nu doar să căscăm gura la elucubrațiile patronilor, samsarilor și băgătorilor în seamă.

„Eu v-am zis că nu bat câmpii cu copiii crescuți la Dinamo. Dar dă-le șanse, aruncă-i în luptă! N-am nimic cu străinii, însă la ei, timpul trece, leafa merge, recuperează ei banii cumva. Ai noștri stau pe acadele” – Gabriel Răduță, ex-manager Academia Dinamo

Mejias câștiga 20.000 de euro pe lună, Hinojo, 25.000. Vorbim despre portarii dinaintea lui Eșanu, spaniolii din administrația Cortacero. Cei 1.225 de euro lunar ai lui Eșanu chiar că sunt acadele și pot stârni ilaritate nu doar printre fotbaliști, ci și în rândul a destui stimați compatrioți bugetari. Să revenim însă la cestiune, cum îndemna un personaj caragielean. La Eșanu. La prezentul și mai ales la viitorul lui întrezărit de oameni care l-au cunoscut sau au lucrat cu el.

Cariera, zarul și fața la perete

Până când va ajunge mare, adică mare portar, Eșanu s-a remarcat contra lui Hermannstadt, la prima apariție ca titular între buturile dinamoviste. Mai prinsese o jumătate de meci la întâlnirea Chindia-Dinamo 1-0 din august 2020, atunci când îl înlocuise după pauză pe Straton, care se accidentase. Și cam atât. Plecările spaniolilor Mejias și Hinojo au fost șansa lui. Așa se întâmplă pe aici, pe la noi. Nu o dată cariera unui tânăr fotbalist depinde de cum a căzut zarul. De felul în care i se pare unui mahăr din club că te uiți la el ori dacă antrenorul s-a sculat cu fața la perete. Depinde de multe lucruri viitorul unui tânăr, mai puțin de fotbalul propriu-zis, de pasiune, talent, seriozitate. Iar Jerry Gane și dacă se scula cu fața la perete, tot trebuia să apeleze la Eșanu, că spaniolii spălaseră putina. Dar Jerry nu este omul acela.

Despre cum nu știm să creștem tinerii

Mihai Eșanu a bifat toate cele 90 de minute ale întâlnirii de la Mediaș și mi s-a părut că a avut o evoluție consistentă, sobră, curajoasă, condimentată și cu o intervenție salvatoare în duelul unu la unu cu Karanovici. Aș fi plusat, căci mi-a plăcut mult ce am văzut, dar hai să nu deschidem deocamdată robinetul epitetelor. Dincolo de toate astea, Mihai Eșanu poate și trebuie să fie un interesant studiu de caz. Despre cum fotbalul românesc nu știe să își crească viitorul. Despre cum se irosesc talente, dar se trafichează sume importante pe jucători în pragul pensiei. Vezi salariul de 25.000 de euro al lui Rene Hinojo, care în decembrie a împlinit frumoasa vârstă de 37 de ani.

„Copiii” de care ne batem joc

La 22 de ani, se cheamă că Eșanu este un portar tânăr. Potrivit standardului românesc, un copil. Cu mai mare grijă față de „copil”, acesta putea fi demult om de bază în primul „11” al „câinilor”. Așa cum puteau fi și Ehmann, Blejdea, Mihaiu, Bani, Andrei Radu, Borcea sau Mitrovici, Crețu, Stan și Măgureanu. Dintre cei enumerați, primii 6, plus Eșanu au evoluat contra formației din Sibiu. Ca titular sau intrați pe parcurs. Ultimii 4 au fost pe banca de rezerve. 7 tineri în teren și alți 4 pe bancă din propria pepinieră. De ce s-a putut acum și se pierde timpul de 10 ani? Răspuns simplu. Din disperare de cauză. Și, printre altele, mai ales printre altele, pentru ca Magaye Gueye să se simtă bine cu fetele la jacuzzi.

Părerea lui Bratu

Florin Bratu, fostul antrenor al echipei U19 de la Dinamo, confirmă spusele lui Gabi Răduță despre Eșanu. Inclusiv povestea de la finala campionatului din 2017, contra Viitorului, când Eșanu fusese înlocuit pe final de partidă, exact înainte de loviturile de departajare. „Așa am simțit eu”, spune Bratone, care consideră că Eșanu nu avea de ce să se supere, pentru că a făcut alegerea corectă, înlocuitorul Costache apărând două penalty-uri. Dacă e să ne luăm după memoria lui Răduță, unul dintre penalty-uri fusese apărat de bara porții, dar ce mai contează acum! Contează însă ce gândește în prezent Bratu despre fostul lui elev. „Joc bun de picior, iese bine pe centrări, simț de anticipație a fazei, dirijează bine apărarea”.

Și părerea lui Prunea

Ceva mai rezervat față de entuziasmul care a înconjurat cvasidebutul lui Eșanu este Florin Prunea. Fost portar al naționalei și fost președinte al lui Dinamo, Prunea spune că Mihai a făcut dovada unei voințe ieșite din comun după accidentarea gravă de acum câțiva ani. „I se subțiase piciorul, avea kilograme în plus, puțini trec de așa ceva. Și acum se vede că nu a apărat, că nu a avut un ciclu complet, un campionat, nici măcar la Liga a doua. Se simte că încă îi este teamă să iasă pe centrări, că a sărit multe etape. Dar trebuie încurajat, pentru că are calități.”

Cei care driblează și fentează

Mihai Eșanu nu este miza niciunuia dintre noi. El este în mare măsură produsul muncii unor anonimi și al propriei ambiții. Noi putem avea păreri, impresii. Analize obiective sau porniri subiective. Problema este a sistemului. Sistemul este defect, de la bază până la vârf. Mai ales la vârf. Vârful care învârte bani, fentează regulamente și, mai nou, driblează pandemia. Un articol de ziar nu rezolvă mai nimic, poate cel mult să atragă niște înjurături sau în caz fericit niște întrebări. Și o încurajare. Baftă, Mihai Eșanu!