Ambasadorul din Ținutul Baclavalei

Iataganul a tăiat scurt, dar cu mulțumiri. Capul lui Șumudică a căzut la Gaziantep și întâmplarea este un avertisment pentru cei cu gura mare

Cel mai bun fistic, cea mai bună baclava și cea mai bună bucătărie din Turcia, spune Marius Șumudică despre Gaziantep la „Prietenii lui Ovidiu”. Deja îți lasă gura apă. Dar nu este timp pentru desfătări culinare. Prima pastilă amară venea după înfrângerea lui Gaziantep la Sivas (1-2), prima după o serie de 15 partide cu rezultate pozitive.

Pastila de „portugheză”

Odată cu hapul fotbalistic vine și pastila de limba portugheză, de fapt un amestec folcloric de cuvinte portugheze și (multe) cuvinte românești portughezite, prin care antrenorul Șumudică se exprimă în fața ziariștilor turci. A rămas același personaj căruia îi place să capteze atenția. Pitoresc pentru unii, strident pentru ceilalți, showman pentru cei fascinați de dansurile lui din buric, clovn pentru cei care se dau mai puțin în vânt după unduirile orientale, cu fascinanta lor ramură subculturală, manelele.

După caz, Șumi entuziasmează sau ostilizează audiența. Pe Mehmet Buyukekși, patronul lui Gaziantep, l-a enervat definitiv după ultima reprezentație, cea succesivă meciului cu Sivaspor. La mai puțin de 24 de ore după comunicatul în care îl trăgea de urechi pe român („Unde-i lipsa de respect? Cere contract, contract, contract după fiecare meci. Ne susținem antrenorul, îl respectăm, dar explicațiile sunt greșite. Își arogă toate meritele, dar nu joacă el singur și câștigă meciurile!”), bașkanul nu doar că nu s-a calmat, ci a trecut la nivelul următor. Și l-a dat afară pe antrenorul care pretindea insistent mărirea salariului.

Cu șalvarii-n cap

Discursul lui Buyukekși se susține, rămâne uluiala deciziei de a demite totuși antrenorul care i-a urcat echipa pe locul 3 în prima ligă turcă. Buyukekși își apără afacerea, inclusiv de efectele pandemiei, încercând să ajusteze cheltuielile. Dar capul lui Șumudică a căzut nu doar din cauză că a cerut mai mulți bani, ci din felul în care a făcut-o. Punându-și poalele-n cap. Orchestrând circ și provocându-și angajatorul. Asta l-a costat postul, iar comunicatul de retractare pe care apucase să-l producă înainte să fie demis nu i-a mai folosit la nimic. Probabil că în România metoda Șumi ar fi dat roade, aproape sigur.

Unul de-ai noștri

Ne reprezintă Marius Șumudică? Bineînțeles. Și dacă vrea, și dacă nu vrea. Dar vrea. Cum ne reprezintă, adică ce fel de imagine propune el acolo unde merge să muncească și să câștige chiar și mai mult de 600.000 de dolari pe an, cât avea la Gaziantep? Profesional, este un antrenor destoinic, care știe să își apropie jucătorii, dar să îi și mobilizeze. Uman și, ca să zicem așa, coregrafic el stimulează imaginarul unei părți semnificative a publicului din patrie. Este unul de-ai lor. Prin extensie, unul de-ai noștri.

Aici, pe post de final al articolului, mi se pare că merg excelent versurile superbei manele a lui Florin Salam, piesă care a captat atenția rapperului american Snoop Dogg. „Șmecherilor cartonați / Ce repede vă udați / Acum după pandemie / De voi lumea nu mai știe / Se vede cine e valoare / Că a rămas tot în picioare”. Poezie, bă public!