Minciuni patriotice
A jucat extraordinar Ianis Hagi în Rangers-Motherwell 3-1? A fost Cristina Neagu motorul echipei la Euro 2020? Crede și nu cerceta!
Medical vorbind, a te îmbăta cu apă rece este foarte sănătos. Pentru organism hidratarea este binefăcătoare, psihicul suferă însă atunci când îl alimentezi cu surogate. Citești, de exemplu, știrile din sport. De celelalte oricum ești sătul și îți zici că sportul e un teritoriu infinit mai curat decât mocirla politică, deoarece rezultatul e rezultat, scorul e scor. Concluzionezi că nu ai cum să fii mințit. Hmm!
Poveste scoțiană. Nu pe bază de whisky!
Citești. Ești candid și credul, naiv și plin de sentimente pozitive, iar inima începe să îți tresalte de bucurie încă de la lecturarea titlului. Acolo este șpilul, în titlu. Conținutul știrii aproape că nu mai contează. Simți așa, un elan patriotic pe care cu greu îl ții în frâu. Auzi că Ianis Hagi a entuziasmat la Rangers, contribuind nemijlocit la victoria împotriva lui Motherwell, 3-1. Uff, îți zici ușurat și oarecum vinovat că ai fost neîncrezător, și-a găsit în sfârșit rostul și copilul ăsta care la 22 de ani nu mai e copil. Taman când tatăl Gheorghe s-a dus în Scoția, sperăm că nu să-l certe pe Steven Gerrard, exact când canalele de informare au început să vuiască despre interesul Sampdoriei, al Sevillei, al lui Cagliari și al lui Bașakșehir pentru Ianis cel uitat pe bancă la Rangers, tânărul nostru, decarul lui Mirel Rădoi, mă-nțelegi, a reușit un meci mare la Glasgow.
Lovește Cristina Neagu
Cu doar câteva zile înainte de vestea asta minunată că Ianis Hagi, intrat pe teren în minutul 62, a fost decisiv în meciul câștigat de Rangers în fața lui Motherwell, te răsfățaseși, tu microbistule, cu vestea că inegalabila noastră handbalistă Cristina Neagu a mai doborât o bornă istorică. 250 de goluri pentru România la Campionatele Europene. Și asta nu se întâmplase în fața oricui, ci a Norvegiei, campioana absolută a handbalului mondial și european. Ce poate fi mai frumos? Adevărul? Dă-l încolo, de ce să-l lași să strice niște știri formidabile?
Adevărul, o marfă nedorită
Orgoliul de român mândru că e român suferă totuși mici deteriorări în momentul în care aprofundează fluxul de informații, apelând la mai multe surse. Sau când le pune în context. De exemplu. Textul complet este că Neagu a înscris la Euro 2020 al 250-lea gol din prodigioasa-i carieră la întrecerile continentale, dar asta nu a ajutat echipa națională de handbal a României să nu se facă de râs și să nu termine a 12-a din 16 participante la competiția desfășurată în Danemarca. Adevărul incomod este că Neagu, altfel o sportivă de talie mondială, a prins un Euro modest. A ratat exasperant de mult, a greșit pase cu duiumul. Ne certa cineva zilele trecute că o menajăm pe Cristina Neagu, că găsim mereu alte vinovate. Cei mai mulți ne ceartă însă că suntem nerecunoscători, că un sportiv de talia Cristinei merită recunoștință veșnică.
Cerere-ofertă
Merită? Iată și unul dintre motivele adevărurilor parțiale sau scoase din context, nimic altceva decât niște minciuni savant ambalate. Așa numitele minciuni patriotice. Adevărul din spatele acestor minciuni este că furnizorul de informație se pliază pe dorința unei părți importante a publicului de a fi dus cu zăhărelul. Funcționează principiul cerere-ofertă. Așadar, blestematele astea de minciuni patriotice din cauza cărora nu ne mai facem bine nu vin de nicăieri, ci din faptul că pentru mulți adevărul continuă să fie o mâncare indigestă. Iar adevărul simplu în cazul lui Ianis este că a jucat 28 de minute fără să se remarce prin nimic în afară de o deviere întâmplătoare la unul dintre golurile echipei sale. Intrarea lui pe teren a coincis cu desprinderea de adversar. A coincis, nimic mai mult. Cei care cred altceva, au la îndemână imaginile. Slavă tehnologiei!
Ca-n filmele americane
Vestea bună, există și o veste bună, este că peste tot în lume se întâmplă cam la fel. Vestitorii adevărului, băgăcioșii, cei care nu iau știrile nemestcate, în general cei care au altă părere decât majoritatea sunt bătuți cu pietre. Uneori la propriu. În filmele americane, când eroul plin de sânge își savurează victoria la braț cu iubita, ați observat cine este personajul care își ia un pumn în mutra aia care cere pumni. Ei, hai, nu e greu deloc de ghicit! E ăla prost îmbrăcat, urât, nesuferit.