Elegantă Denisa Dedu. Prea elegantă!
La fel Radu Voina când explică de ce nu mai avem handbal. Așa că federația condusă de Alexandru Dedu va continua să doarmă așteptând zile mai bune
![Permalink to Elegantă Denisa Dedu. Prea elegantă!](https://blogsport.gsp.ro/geambasu/wp-content/uploads/sites/5/2020/12/radu-voina-900x524.jpg)
În urmă cu exact 10 ani, naționala feminină de handbal a României se întorcea de la Campionatul European cu medalia de bronz.
Antrenorul echipei de bronz european era Radu Voina. Acel Radu Voina parte a generației de aur a handbalului nostru, campion mondial la Berlin în 1974 și vicecampion olimpic la Montreal în 1976. Înțelegeam importanța acelei medalii, dar trăiam cu regretul dulce-amar că s-ar fi putut și mai mult. Norvegia câștigase finala mare în fața Suediei, România învingea Danemarca în finala mică. În urma noastră veneau Franța, Muntenegru, Rusia, Olanda, Croația, Ungaria, Germania și Spania.
Vertijul
Dacă te uiți acum la acel clasament te ia amețeala. Apoi, te iau durerile de cap. Probabil că atunci se putea mai mult. La 22 de ani, Cristina Neagu era deja o stea internațională. Oana Manea și Ionela Stanca se aflau constant printre cei mai buni pivoți din lume, Cristina Vărzaru și Valentina Elisei-Ardean concurau pentru același titlu la extreme, Paula Ungureanu și Talida Tolnai străluceau în poartă. Atunci, ca și acum, jocul de pase suferea, ritmul era deficitar, doar că realizările individuale întrețineau senzația că se poate mai mult.
Celula de criză
Acum este clar că nu se poate mai mult. Nu mai este vorba nici de un accident cu acest loc 12 din 16 participante la Euro 2020. Când Radu Voina, același Radu Voina, un om fin și discret prin excelență, spune că trebuie să ne cunoaștem lungul nasului și că starea de lucruri de acum este urmarea naturală a sufocării întrecerii interne cu jucătoare străine parcă și vezi o celulă de criză la federație condusă de președintele Alexandru Dedu. Și de colaboratoarele dumnealui, fostele mari handbaliste Steluța Luca și Cristina Vărzaru. Pe dânsele nu le poți acuza de lipsă de viziune. Sau poți?
Reglementare în Liga Florilor
Da, parcă și vezi o ședință extraordinară convocată de urgență de federație, prin care să se reglementeze accesul jucătoarelor străine în paradisul din Liga Florilor și să fie stipulate promovarea și creșterea tinerelor jucătoare române. Se vor găsi unii (ăia care au interesul să acceseze banii primăriilor) care să invoce dreptul la liberă circulație ori selecția naturală, dar este clar că fără un cadru coercitiv (vezi roadele totuși palpabile ale atât de detestatei reguli a jucătorilor sub 21 de ani din fotbal) nu se poate face nimic.
Maestrul temporizării
Parcă și vezi toate astea. Dar te trezești. Nu o să se întâmple nimic, Dedu este un inegalabil campion al temporizării. Nu se va petrece nimic important în afară poate de sacrificarea lui Bogdan Burcea. Nu știu cărui clan îl asociază Per Johansson pe domnul Burcea, mi se pare neclară și cumva intempestivă intervenția fostului antrenor de la CSM București, dar B. Burcea și-a probat limitele profesionale pe parcursul acestui European. Unora dintre noi le va fi un dor cumplit de zicerile dumisale din time-out-uri, intervenții care în loc să le trezească pe jucătoare acționau ca un somnifer.
Unde nu mai are treabă antrenorul
Dar mediocrul domn Burcea, foarte colțos și plin de pilde după minuscula victorie cu Polonia, nu este decât parte a cenușiului tabloului. Nu este el vinovat că Laslo greșește una din două pase, că extremelor li se pare poarta de handbal cât poarta de hochei, că interii se feresc să atace semicercul. Lipsa de concentrare nu este numai treaba antrenorului. După cum sărăcia tehnico-tactică nu poate fi rezolvată prin câteva convocări la lotul național.
Mesaj din poartă
Bune și pe alocuri eroice în poartă, Denisa Dedu (nicio legătură de rudenie cu Alexandru Dedu!) și Iulia Dumanska au făcut notă discordantă cu colegele lor. Cât de frustrant trebuie să fie să aperi nu doar ce ar fi de apărat, ci mai ales urmările prostiilor din atac ale coechipierelor! Nu am auzit ca vreuna să le fi cerut scuze portarilor. În schimb, elegantă, Denisa Dedu a spus totuși ceva important pentru cine are minte să priceapă.
„Performanța individuală te poate satisface doar într-o oarecare măsură. Importantă este echipa și ceea ce realizăm împreună. (…) Conexiunea aceasta între noi probabil încă nu este bine pusă la punct în atac, nu ne regăsim în momentele potrivite. Fiind portar, nu pot spune prea multe despre problemele din atac”
Elegantă, prea elegantă Denisa. La fel ca Radu Voina. Acum la modă sunt alte valori: obrăznicia, tupeul, suficiența, mediocritatea. Urâtă modă!