Naționala mică a intereselor mari

Povestea despărțirii ratate a lui Mutu de selecționata U21 ascunde nu doar dorința acestuia de a schimba peisajul. În general, manevrele din fotbal rămân oculte publicului larg. Hai să le mai dezocultăm!

Suna atât de frumos. Ce poate fi mai patriotic decât să fii prezentat noii echipe de Ziua Națională a României? Simțeai cum se trezește spiritul lui Avrămuț în tine, în timp ce Adi Mutu ar fi trecut Carpații ca să preia CFR-ul din Cluj.

Tot patriotic este și să pleci de la echipa națională de tineret exact după ce ai calificat-o la Euro 2021 și îți face altcineva cu ochiul. Aici nu îmi dau seama dacă trebuie semnul întrebării sau al exclamării.

Omul obișnuit, omul neobișnuit

Am putea fi tentați să privim ca un gest de trădare disponibilitatea lui Mutu de a părăsi naționala U21. Asta din perspectiva limitată a ne-omului de fotbal. A omului obișnuit. Omul de fotbal, omul neobișnuit, are alt set de valori. El beneficiază de altă perspectivă asupra vieții. Nu intră în depresie atunci când este dat afară, cum i s-a întâmplat lui Dan Petrescu.

Despărțirea de CFR a fost ca un fel de premiu, nu ca o pedeapsă. Nu doar că nu îl paște perspectiva șomajului, dar super Dan are de ales între banii mulți promiși de arabi și tentația profesională de a se apropia de fotbalul britanic. Interesant, super Dan nu a avut nici super pretenții de la angajatori în momentul rezilierii contractului.

Neluțu nu se refuză

Să nu ne îndepărtăm însă de subiect. Iar acesta este „Naționala U21, trambulină sau manta de vreme rea?”. Cum spuneam, din exterior abdicarea pripită a lui Adi ar fi semănat cu o trădare. Sau, hai, cu o fugă la mai bine.

Nici nu s-a bucurat bine de calificare, când venise oferta lui Neluțu. Iar Neluțu nu se refuză. Doar că, între timp, conducătorii campioanei au stat și au analizat și au constatat că Adi nu e copt. Cum este, de exemplu, Edi Iordănescu, noua pistă a CFR-ului pentru postul de antrenor. Păi, Edi nu a mai fost acolo? Și nu a fost dat afară după câteva etape? Și ce dacă? Altă paranteză.

Ce le fac, dom’le, ce le promit tipii ăștia de la Cluj antrenorilor pe care îi angajează și îi dezangajează și iar îi angajează? Conceicao este mereu lângă telefon și dacă peste două-trei luni nu merge treaba cu cine-o fi numit până la urmă, punem pariu că vine la Cluj cu primul avion?

Subterane

Închidem paranteza și ne întoarcem la cazul Mutu. Dintr-o altă perspectivă. Mai din interior. Se zice, scuze pentru acest impersonal!, că fostul internațional nu doar că și-ar fi dorit o schimbare a statusului profesional, ci era și împins finuț de federație să o facă. Interesant, nu?

De ce să fi urmărit federația acest lucru, subminând chiar buna funcționare a selecționatei U21? De exemplu, pentru a întreține o bună relație cu CFR, în general cu Ardealul fotbalistic concentrat în orașul lui Vasile Dâncu.

În plus, se mai spune că Mutu, tip cu personalitate, deci incomod, nu este agreat de toți oamenii cu influență pe lângă președintele Răzvan Burleanu. O extragere a lui din tablou producea două beneficii la pachet. Dar nu este timplul trecut. Vor mai fi antrenori demiși în viitorul apropiat.

Exerciții de putere

Simpatic este că plecarea nefinalizată a lui Mutu a atras după sine extragerea din peisaj a lui Nicolae Grigore, care devine antrenor principal la Rapid. Se impune o concluzie, ca să vorbim ca la ședințele de partid.

Dincolo de vorbe meșteșugite, de povești despre continuitate, U21 nu este decât o haltă a antrenorilor în curs de afirmare. Și așa va rămâne în vecii vecilor. Pe unul ca Adi Mutu, dar nu numai, nu îl ții pe loc cu un salariu de 4.000-5.000 de euro decât pe termen scurt. Până la prima ofertă care se și materializează.

Vizionarii susțin că naționala de tineret ar trebui să fie mai mult decât frățiorul vitreg și mai mic al naționalei mari. Pragmaticii, care au câștig de cauză întotdeauna, exploatează oportunitățile.