97 de zile
Cosmin Contra a numărat zilele de când lucrează fără să fie plătit. Și nu i-a dat cu virgulă
Când un om numără zilele de neplată, iar zilele sunt 97, asta înseamnă aproape sigur că lucrează în fotbalul românesc. În particular, la Dinamo. Dar nu numai, ne atrag atenția avocații din oficiu ai rău-platnicilor. Căci există și așa ceva, avem de toate pentru toți. Apărarea anormalității este unul dintre sporturile noastre de masă. Scrii sau spui că la Dinamo sunt probleme mari, ai ceva cu Dinamo. Nu spui și nu scrii, ascunzi mizeria sub carpeta cu Răpirea din Groapă.
Ironic
Cosmin Contra nu a venit ca un învingător la declarațiile de după meciul câștigat cu 3-0 în fața Viitorului. Ar fi avut suficiente motive să o facă, dar cele care îl îndreptățeau să nu o facă erau și mai multe. Antrenorul lui Dinamo, încă antrenorul lui Dinamo, a arborat un zâmbet vag ironic. Nu la adresa celui care îi punea întrebările, destinatarii sunt prea bine cunoscuți. Dinamo jucase bine, în viteză, combinativ. Pasele curgeau fără opintiri inutile, execuțiile erau curate, toți puneau osul la treabă, de la Isma Lopez la Camara și de la Rici Grigore la Fabbrini.
Solidaritate-protest
Care Fabbrini ziceai că este Pirlo în zilele de grație. Italianul a prins o zi magică, una care nu are nicio legătură cu ce arătase el de când a venit în Ștefan cel Mare. Și nu a venit ieri. Ce resorturi i-au mânat în luptă pe acești fotbaliști, greu de spus. Mercenarii nu lucrează așa. Nu se bucură așa. Probabil că a fost acolo un soi de solidaritate-protest, stare de spirit ilustrată prin fapte inatacabile cu antrenorul care urmează să fie mazilit. Căci lui Contra i se transmisese clar că va fi ultimul lui meci pe banca lui Dinamo.
Cum s-a lăsat angrenat într-o farsă?
Cum te poate concedia un individ care nu doar că nu te-a plătit, dar nici nu figurează în acte ca patronul sau angajatorul tău, acesta este un mister. Mister este și cum Contra, un om trecut prin greutățile vieții, dar și prin deliciile ei, s-a lăsat angrenat într-o asemenea farsă. Nu mai este un secret însă faptul că antrenorul a depus prin avocații săi o notificare. Își vrea banii pentru ce a muncit, plus clauza de reziliere. Pentru ce urma să muncească. Aici intră în dezacord cu DDB, facțiunea cea mai activă a suporterilor. Și cotizantă.
Dar și cea mai dură, vezi mesajele cu amenințări nici măcar voalate adresate spaniolilor. Or fi alde Cortacero grup infracțional sau doar niște găinari, rămâne ca organele abilitate să se pronunțe. Altfel, între România, stat membru UE, și Mali sau Somalia, raiuri ale grupărilor paramilitare, nu ar mai fi nicio diferență.
Giranții
Tocmai din atitudinea acuzatoare a suporterilor izvorăsc celelalte probleme ale lui Contra. Aceștia i-au reamintit acum vreo săptămână că acceptând să lucreze pentru iberici a girat intrarea lor în club. Ce par să uite DDB-iștii este că inclusiv pasivitatea lor, hai să îi zicem bună-credință, a contribuit la haosul de acum. Membrii DDB îi cer acum lui Contra să nu își depună memoriul, pentru că procedând astfel, el împreună cu ceilalți fotbaliști neplătiți, vor împinge clubul spre faliment. Cu alte cuvinte, se va alege și praful de echipă și nici banii nu îi vor mai vedea. Oare? Sau vor grăbi izgonirea spaniolilor?
Compromisul drăgălașul
Mingea este în terenul fostului fundaș dreapta al naționalei. Va șuta? Va pasa? O va lăsa să treacă? Va precumpăni dragostea pentru culori, ce vorbe mari!, sau interesul material? Vai ce vorbe mici! Între timp, din spatele cortinei se ițește chipul lui Mircea Rednic, agreat, se zice, de o bună parte a fanilor cotizanți. Aceiași care nu știau mai an cum să scape de el și de Luana. Poftim de mai înțelege ceva!
Din spirit de solidaritate sportivă aș fi fost tentat să îl îndemn pe Cosmin să meargă pe drumul lui și să nu se mai uite înapoi. Dar am observat că și el ezită, părând dispus la un compromis. Trăiască compromisul, cu cacofonie cu tot! De-aia nu ne mai facem bine.