Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Cum arată planeta fără Maradona

Prima zi fără Maradona. Și prima constatare: oamenii nu s-au schimbat. Nesimțiții au rămas tot nesimțiți, pateticii au devenit și mai patetici, plagiatorii și-au făcut din nou mâna, bolnavii nu s-au vindecat peste noapte, iar oamenii harnici și conștiincioși au […]

...

Pierdem o lume

Scriem ferpare. Așa se numesc textele acestea voit cernite, care își propun să evoce personalitatea dispărutului în culori cât mai pastelate. Pericolul unor astfel de (sub)producții gazetărești este lacrimogenia. Și patetismul căutat cu lumânarea. Sau efuziunile de bocitoare profesioniste.

Maradona […]

...

Ce ar fi fost dacă Popescu…

În afară de faptul că zbârnâie în campionat, unde a acumulat 6 victorii consecutive și a preluat conducerea în clasament, FCSB ne propune un foarte tânăr jucător. Octavian Popescu, zis și Ansu Fati de România.

Întrebare răuvoitoare. Oare Ansu Fati […]

...

Cristina Neagu are dreptate

Ce se întâmplă atunci când două mari sportive, una în activitate, cealaltă retrasă, sunt de părți opuse ale baricadei? Poate rezulta o discuție interesantă. Nu orice contrazicere este musai o ceartă cu poalele-n cap. Iar Cristina Neagu și Gabi Szabo, […]

...

Leonardo, De Medici și Tătă

Se întâmpla fix în urmă cu 5 ani. Locul acțiunii, Florența, Piazza della Signoria. Cine a fost în orașul lui Leonardo știe că frumusețea locului nu este doar copleșitoare, ci și terapeutică. Aproape că îți vine să plângi, într-un amestec […]

...

Leonardo, De Medici și Tătă

O întâlnire care contrazice flagrant teoria despre nebunia portarilor. Cum avertizează o reclamă de la TV 5, cu clișeele nu ajungi niciodată prea departe

Permalink to Leonardo, De Medici și Tătă
joi, 19 noiembrie 2020, 9:15

Se întâmpla fix în urmă cu 5 ani. Locul acțiunii, Florența, Piazza della Signoria. Cine a fost în orașul lui Leonardo știe că frumusețea locului nu este doar copleșitoare, ci și terapeutică. Aproape că îți vine să plângi, într-un amestec ciudat de bucurie și nostalgie.

Trofeul

Era mijloc de decembrie, orașul oricum fabulos își mai pusese și straie de gală, iar forfota oamenilor dinaintea Sărbătorilor sporea senzația că te miști într-o piesă de epocă, la curtea familiei De Medici.

Eu cu colegul Cristi Preda nu ne nimeriserăm pe acolo ca vilegiaturiști, ne aflam cu treabă. Trebuia să îi înmânăm lui Ciprian Tătărușanu trofeul „Nicolae Dobrin”, decernat în fiecare an de Gazeta Sporturilor celui mai bun fotbalist român. Premiul meu și al lui Cristi erau reîntâlnirea cu Domul și cu biserica Santa Croce.

Precizie inginerească

Fotografiile lui Preda au ieșit extraordinar, aș zice ca de obicei. Cred că a fost interesant și interviul rezultat în urma discuției de vreo 3 ore cu portarul naționalei. Nu că nu știu ce teme filosofice ar fi atins întrebările mele.

Cel puțin în ce îl privește pe Tătărușanu, titular la Fiorentina pe atunci, teoria aia cu nebunia portarilor nu se potrivește deloc. Omul nu este nici inconștient, nici temerar. Își măsoară cuvintele și acțiunile cu o precizie inginerească. Știe ce vrea, nu pierde timpul cu vorbe goale și lozinci.

Drumul Taberei de lângă Palazzo Vecchio

Pentru poza de copertă, supremă concesie, a acceptat să ieșim în piață, în fața lui Palazzo Vecchio, undeva lângă copia David-ului sculptat de Michelangelo. Nu am sesizat vreo urmă de emoție pe chipul lui când i-am zis ceva de genul „Îți dai seama unde ești, unde trăiești acum?”.

Locuia într-un imobil-muzeu chiar acolo, lângă Piazza della Signoria, dar mi s-a părut că lua asta ca pe o chirie în Drumul Taberei. Ne-am văzut scurt și a doua zi pentru alte poze și o completare a discuției.

A trebuit să patrulăm prin piață vreo oră, căci eroul nostru lua un mic dejun prelungit fără să dea semne că s-ar grăbi. A fost un bonus, de fapt, întârzierea lui, fiindcă vizavi de restaurantul unde mânca Tătă am descoperit un sediu al celebrului lanț de edituri și librării Feltrinelli. O poveste în poveste.

Un gest bine cântărit

Cam ăsta este, pe scurt, personajul Ciprian Tătărușanu. Cel puțin cel pe care l-am perceput eu. Distant, amabil cât să nu fii tentat la averse emoționale, calculat, inteligent, atent până la detaliu cu el însuși.

Sigur, este posibil ca în familie sau printre prieteni să mai dea jos armura. Deși nu prea cred. Retragerea lui de la națională nu trebuie, așadar, să ne ia prin surprindere. Este un gest cântărit bine și aplicat la momentul oportun.

După ratarea calificării la Euro și o improbabilă campanie de succes pentru Mondialul din 2022. Dar și după transferul la Milan, unde și-a asumat postura de rezervă plătită consistent și de posibil sac de box al ziariștilor italieni. Care sunt mult mai puțin culanți decât noi, ăștia răii din țară.

Are dreptate Ciprian, probabil că este timpul să vină alții din urmă. Comunicatul, mai sentimental decât este personajul în realitate, ne spune în substrat că omul vrea să aibă grijă doar de propria viață și carieră.

Are Tătărușanu dreptul la așa ceva? Desigur, și nu doar pentru că a apărat de 73 de ori poarta naționalei. Naționala nu este o pedeapsă, este o instituție din care poți ieși fără să dezertezi.

Comentarii (7)Adaugă comentariu

Ilie (103 comentarii)  •  19 noiembrie 2020, 23:07

În sfârșit, recunoaște un ziarist că era un premiu să plece să facă un reportaj, să dea un premiu, etc. Deci, nu o muncă. Și nea Ovidiu pentru ce a fost premiat când a fost trimis de Adrian Păunescu în Italia pe vremea?

Cristian Geambaşu (905 comentarii)  •  20 noiembrie 2020, 12:08

Așa, ca idee. Este și o muncă, pentru că un interviu, plus reportaj pe 6 pagini de ziar nu se scriu singure. Înseamnă două-trei zile de lucru intens. Sigur, poate că alții scriu mai repede

motanul incaltat (452 comentarii)  •  20 noiembrie 2020, 6:34

I-ai luat interviul de 3 ore lui Tatarusanu..... L-ai intrebat in astea 3 ore daca cumva printr-o intimplare a auzit de familia De Medici???? Si daca prin absurd auzise ----stia ca nu erau de fapt doctori chiar daca numele putea sa te induca in eroare????? Ca istoria Florentei si a Vaticanului si pe undeva chiar a Frantei se lega de numele lor oricum habar n-avea si nici nu cred ca-l interesa......

Ciollo (1 comentarii)  •  20 noiembrie 2020, 7:19

Tatarusanu a fost un goalkeeper bun prima jumătate a carierei. Culmea, după transferul în străinătate, nu a mai mers nimic, nu prea a mai aparat și când a făcut-o, s-a făcut de rușine. Excepție, o scurta perioada la Nantes, dar și atunci nu prea bine. La Națională ați văzut, gafeur prin modul de plasament în careul mic, cel puțin la cornere, visător, fără reacție uneori. Dar sa nu mai continuam pe aceasta linie mai ales acum când putem spune "de morți, numai de bine". Pana la urma aceasta decizie este a lui, trebuie respectată, dar sa vedem cine vine din urmă. Asta e problema serioasa Vlad!?? Nesigur mai ceva ca Tatarusanu, portarul Astrei?, nici vorba, știe sa încaseze multe goluri. Balgradean? Foarte aproape de pensie și el.

Dumi (3 comentarii)  •  20 noiembrie 2020, 10:13

Maeștrii Geambașu și Buzărin, turul librăriilor ...

Umila generatie (63 comentarii)  •  20 noiembrie 2020, 11:25

Tatarusanu a luat cea mai buna decizie pentru el si pentru echipa nationala, merita respectul nostru. Cavalerii Apocalipsei, Burlan & Stoichita s-au transfigurat in Vlaicu Voda, la capataiul muribundului Grue: "Doamne sfinte, moare Grue!" Se vede cat de putin il cunosc, Ciprian este un om de putine cuvinte, irevocabil in deciziile luate. Portarul este ultima grija a nationalei, suntem deficitari in alte compartimente. Ai dreptate, pres din Italia este infinit mai agresiva, convocarile lotului national dau nastere unor dezbateri furibunde, fiecare jucator este minutios analizat. Nu vad ziaristi autohtoni care sa critice titularizarea unui jucator, nici sa-si argumenteze opiniile in analiza preliminara jocului, dupa meci are valoarea unui bombardament asupra Crucii Rosii. Frumusetile Florentei si simpatia toscanilor au inspirat acest poetic editorial, in contrast cu sobrietatea autorului. Mi-a placut stilul, felicitari!

Zdrang (1 comentarii)  •  20 noiembrie 2020, 18:56

Un articol placut, care se potriveste foarte bine stirii momentului "Tatarusanu se retrage". Un singur lucru pare a aduce putin a infatuare si deraiaza de la stilul aticolului: "Nu am sesizat vreo urmă de emoție pe chipul lui când i-am zis ceva de genul „Îți dai seama unde ești, unde trăiești acum?”." Sanatate!

Comentează