Maradona și Messi, păcătosul și virtuosul
Întrebarea nu este cine a fost sau cine este mai mare. Mai mult decât imperfect, Diego fascinează și a devenit obiect de cult. Messi este doar un imens fotbalist
Maradona la 60 de ani. Feliz compleanos! Și hai să nu cântăm piesa aia veche a lui Bobby Solo, Una lacrima sul viso. O lacrimă pe obraz. Am îmbătrânit odată cu el, ne-am bucurat de el și ne-am indignat de el.
Dar Maradona nu este genul de personaj care provoacă la sentimentalism. Este genul care provoacă punct. Butoiașul atomic a devenit ditamai butea între timp. Mulți se miră că i-a apucat, pentru că mai bine de jumătate din viață Diego a mâncat excese pe pâine.
Și dacă nu era ăla cu mâna era celălalt?
Micuțul argentinian a ieșit demult din biografia pământeană și a devenit obiect de cult. Pentru unii, cei mai mulți, înamorați definitiv de minunile pe care le săvârșea pe terenul de fotbal, Maradona înseamnă și acum fascinația exercitată de geniul autodistructiv. Pentru alții au contat și faptele de dincolo de fotbal. Așa se nasc și întrebările care umbresc legenda.
Era posibil al doilea gol din meciul cu Anglia de la Mondialul Mexico ’86, acela considerat și acum cel mai frumos gol din istoria fotbalului, dacă pe primul nu îl înscria cu mâna? Era Diego sub influența prafului alb și atunci când câștiga lo scudetto cu Napoli sau se hrănea cu sparanghel și cu anghinare și bea suc de portocale siciliene?
Sanctuarul El Caminito
Dacă ajungi în cartierul La Boca din Buenos Aires, mai precis pe străduțele atât de pitorești din El Caminito, pricepi cultul pe care îl au argentinienii pentru Diego. Trei personaje din ceară îți fac cu mâna negreșit de la balcoanele din Caminito. Diego, Evita și Carlos. Adică Diego Maradona, Evita Peron și Carlos Gardel.
Maradona a fermecat prin fotbal, Evita prin frumusețea care promitea deșart o viață mai bună, Gardel a fost părintele tangoului. Viu, colorat, strident, țipător, obraznic, un pic murdar și aproape periculos, El Caminito te ajută să înțelegi cum a fost posibil Maradona. De ce este el o legendă și de ce Messi nu va fi niciodată.
Sfinții păcatului
Messi este prea cuminte să fie legendă. Messi este un fotbalist imens, dar este un om previzibil, calculat, atent la pașii pe care îi face. Pe Messi îl uiți când se termină meciul, la Maradona de-abia începea.
Suporterii, oamenii în general admiră personajele de tip Messi și se închină la cele ca Maradona. Tocmai fiindcă ultimele nu au nimic sfânt în ele, nasc religii. Așa cum este cazul cu așa-zisa biserică maradoniană.
Acestor sfinți ai păcatului li se iartă totul. Să înșele arbitrii și fiscul, să fie prieteni cu toți dictatorii Americii Latine, să prizeze cocaină și apoi să interpreteze roluri ad-hoc în filmulețe interzise minorilor. Fascinația pentru rău este adversarul neîmpăcat al credinței în bine. Este un meci deschis oricărui rezultat. Maradona știți la ce echipă juca.
Maradona de ceară alături de Evita Peron și Carlos Gardel, simboluri perene ale Argentinei visătoare, violente și nesupuse. Aproape de ei, dar singur, tot în cartierul El Caminito, Messi este mai zâmbitor decât în realitate
FOTO Cristian Geambașu