Pliskova ne lămurește

Buștean, dar ne lămurește. Ideea de bază este că ar fi putut să fie accidentată, dar putea și să nu fie la finala cu Simona. Deci, nu a vrut să riște și a abandonat!

Meciul s-a încheiat, comentariile continuă. Cei de o anumită vârstă își amintesc că asta era o rubrică în Sportul anilor ‘70-‘80, colț de pagină în care ziariștii vremii, evident cu 7 clase peste noi, cei de acum, reveneau cu texte de analiză și picanterii permise de cenzura secției de cultură a partidului comunist.

Avocații cauzelor inexistente

Am împrumutat titlul rubricii cu pricina pentru că, iată, ecourile finalei feminine a turneului de la Roma, câștigată de Simona Halep în fața cehoaicei Karolina Pliskova sunt departe de a se fi stins. Interesant, discuția nu se concentrează decât în mica măsură pe marginea jocului solid al compatrioatei noastre, migrând în schimb pe semnificația abandonului Pliskovei. Cehoaica și-a găsit o sumedenie de avocați, cetățeni care pledează pentru suferința ei atroce care ar fi împiedicat-o să continue să joace și să opună o rezistență demnă de o finală de turneu Premier WTA.

Primitivii. Barbarii

Noi, cei care ne-am exprimat mai apăsat sau mai nuanțat îndoielile asupra suferinței care a lovit-o peste noapte pe Pliskova, după ce zburdase în semifinala cu Vondrousova, văzând în abandon o soluție disperată a acesteia de a ieși cât de cât onorabil dintr-o situație care se anunța umilitoare, noi, ăștia, carevasăzică suntem priviți ca niște indivizi primitivi, incapabili de compasiune și prin urmare guvernați de tot felul de umori. Uneori chiar și de umor, ceea ce în zilele noastre constituie un delict.

CTP tras de urechi. Dar finuț

În context, mi-a atras atenția astăzi în ediția online a „Adevărului” un articol semnat Amir Kiarash în care Cristian Tudor Popescu este tras finuț și prin ricoșeu de urechi pe tema abandonului Pliskovei. Am urmărit în direct intervenția domnului Popescu la DigiSport și aveam deja o părere. Mi s-a părut cât se poate de reținut CTP atunci când a vorbit despre motivele abandonului adversarei Simonei. Remarcase și dumnealui excelenta formă fizică arătată de Pliskova cu mai puțin de 24 de ore înainte, în meciul cu Vondrousova. Așadar, atipic de nuanțat CTP și neașteptat de atent să nu supere pe cineva. Motiv pentru care m-a surprins titlul articolului din adevărul.ro: „Pliskova, declarația care îl va lămuri pe CTP”. Maamă, ia hai să vedem cum ne trage un perdaf draga noastră Karolina! Căci mai eram vizați acolo unii dintre noi. Habarniști, de!

Extrasul din WTA Insider (care se legitimează ca o sursă sigură din bucătăria circuitului feminin), fluturat ca dovadă irefutabilă contra celor care au bănuit-o de lipsă de fair-play pe Pliskova, ne bagă și mai rău în ceață. Posibil să nu am eu puterea de înțelegere necesară. Iată declarația:

„Trebuie să fiu consultată pentru a vedea dacă este vorba de o accidentare gravă. Sper că nu. Am jucat câteva meciuri de două seturi, dar e zgură şi am făcut tranziţia destul de repede de la hard. Multe alunecări şi multe sprinturi. (…) Cred că încă de la meciul cu Mertens am simţit ceva şi problemele au continuat să crească în fiecare zi. La meciul de ieri (n.r – semifinala câştigată cu Vondrousova, 6-2, 6-4) am considerat că va fi foarte dificil dacă se ajunge în decisiv, însă am putut încheia şi chiar am făcut-o puternic.”

Ați înțeles? Eu nu prea, dar, recunosc, sunt mai greu de cap. Ca să sintetizez, totuși. Pliskova zice așa. Ar putea să fie o accidentare serioasă, dar ar putea și să nu fie. Și ca să nu riște, a jucat formidabil cu Vondrousova, deși simțise ceva de la întâlnirea cu Mertens. Aha. Sau îhî.

Aflăm de la miliția Capitalei

Sunt sigur însă că cei care le știu pe toate au găsit lămuritoare explicațiile cehoaicei. Noi, ăștia care am trăit vremuri mai grele, am mâncat cu magiun și cu margarină mii de meciuri și de turnee de-a lungul a câtorva ere succesive ale tenisului și ne-am mai și torturat fizicul pe câte un teren de sport, inclusiv cel de tenis, suntem mai sceptici. În definitiv, mai proști. Dar mirosim când unul se dă lovit și când altul chiar e lovit. Cu sau fără ajutorul WTA Insider. Care, apropo, mi se pare în materie de dezvăluiri din interior un fel de „Aflăm de la miliția Capitalei”. Era și asta o rubrică faimoasă pe timpuri în Informația Bucureștiului, bunica Libertății de azi.

Am spus-o și în articolul precedent, spre cinstea ei, Simona nu se dă lovită nici când este lovită. Ca să revin la un limbaj academic, campioana de la Wimbledon 2019 generează nu doar tenis de calitate, ci și o cantitate importantă de corectitudine.