Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Pliskova ne lămurește

Meciul s-a încheiat, comentariile continuă. Cei de o anumită vârstă își amintesc că asta era o rubrică în Sportul anilor ‘70-‘80, colț de pagină în care ziariștii vremii, evident cu 7 clase peste noi, cei de acum, reveneau cu texte […]

...

Mai este până la ole!

Dinamo fără șut pe poartă în prima repriză a meciului de la Mediaș. Propoziție eliptică de predicat și repriză eliptică de fotbal. În continuare lumea este curioasă să vadă acest Dinamo condus de un grup de spanioli care tocmai au […]

...

Restul e zgură

S-a terminat înainte să înceapă. 6-0, 2-1, un salut scurt la fileu, cu două rachete care se ating în semn de salut. Un surogat de strângere de mână. Prea repede, prea pe nemestecate. O execuție de la care condamnata s-a […]

...

Ați mai văzut așa ceva?

Ai impresia că Emil Grădinescu și Vlad Enăchescu comentează meciul de pe altă planetă, din alt sistem solar. Îi și vezi imponderabili, impermeabili, imuabili. Vocile lor sună ciudat la microfonul Look Plus, au ceva metalic și nepământean. Backa Topola în […]

...

Când Hagi nu și-a mai pus mâinile în cap

22 februarie 2019, Sfântu Gheorghe. Minutul 48 al partidei Sepsi-Viitorul încheiată cu scorul de 0-0. La o fază banală, undeva în jumătatea de teren a gazdelor, Ianis Hagi aleargă spre minge și este întâmpinat cu talpa sus de ivorianul Ousmane […]

...

Năstase contra Ashe. Nu pe Arthur Ashe

Salt înapoi în timp cu 48 de ani. 10 septembrie 1972, Forest Hills. Ilie cucerea primul lui titlu de Grand Slam, iar noi aflam știrea după două zile din “Sportul”, dintr-un articolaș de pe ultima pagină. Asta ca să nu uităm ce timpuri am apucat unii dintre noi

Permalink to Năstase contra Ashe. Nu pe Arthur Ashe
joi, 10 septembrie 2020, 5:31

US Open 2020 își așteaptă finaliștii. Nu a fost o ediție de colecție, dar nu a fost nici Apocalipsa anunțată de pesimiști. Turneul s-a jucat fără spectatori, în vreme ce telespectatorii au încercat să ignore absența atmosferei înghețate de tribunele goale. Estetic, fetele mi s-au părut tot mai băiețoase (vezi Jennifer Brady, un fel de nou soldățel universal, plus Serena despre care oricum nu e voie să zici nimic), iar băieții parcă tot mai îngrijiți, ca să zic așa. Vezi șuvițele blonde ale lui Dominic Thiem. Simpatic. Mode, tendințe. Spiritul timpului.

Gata, vine noua generație?

Despre noutățile tactice și calitatea propriu-zisă a meciurilor, când se va lăsa cortina. Cât fazele finale sunt în derulare este superficial să propui verdicte. Descalificarea lui Djokovici a lăsat urme adânci și a dus la o situație inedită pe tabloul masculin. Acolo unde vom avea, în sfârșit, un câștigător din așa-numita next-gen, din noua generație.

Mă îndoiesc totuși că next-gen a ajuns la putere, așa cum a decretat inclusiv unul dintre eroii adolescenței mele, Mats Wilander. Cu toată deferența și nețărmurita admirație, dragă Mats și dragă Barbara, dragă Patrick și dragă Alex, nu uitați că Roger și Rafa nu s-au prezentat, că Murray nu mai este Murray de când cu operația la șold, iar Nole a fost operat utilizând regulamentul pe post de bisturiu. Credeți că mai aveam, cu ei trei în turneu, semifinalele Carreno Busta-Zverev și Medvedev-Thiem?

Pe când se scria istorie nu din vorbe

Aici, în acest punct de așteptare, vă propun o excursie în timp. Înapoi cu fix 48 de ani, în ziua de 10 septembrie 1972. Tot în America, tot în zona New York (Queens mai exact), dar nu la Flushing Meadows, ci la Forest Hills, locul care a găzduit timp de decenii US Open. Atunci și acolo, Ilie Năstase scria istorie și intra în legendă.

O făcea pe când a scrie istorie și a fi legendă erau sintagme care încă nu își pierduseră sensul din cauza beției de superlative. Ilie câștiga finala contra lui Arthur Ashe după 5 seturi de tenis spectaculos, de o incredibilă calitate. Incredibilă calitate pentru cei care nu l-au văzut pe Ilie în perioada lui de glorie și nu i-au văzut jucând pe oamenii aceia cu micuțele și anacronicele lor rachete de lemn. Anacronice astăzi.

 

 

Cu cine se bătea atunci Ilie

Ilie nu avusese un turneu ușor. La start se aliniaseră nume mari ca Stan Smith, câștigătorul din anul precedent, Arthur Ashe, campion în ’68, instituția numită Rod Laver, Ken Rosewall, John Newcombe, Manuel Orantes și un anume foarte tânăr Jimmy Connors. Năstase, favorit 4 al Grand Slam-ului American, dar neluat cu adevărat în calcul ca protagonist, fusese pe punctul să iasă din competiție încă din turul secund.

Îl întâlnise atunci pe englezul Roger Taylor și câștigase cu multă transpirație în 5 seturi, ultimul la tie-break. Ilie și-a adus aminte perfect epica meciului și scorul pe seturi atunci când am discutat pentru interviul din urmă cu câteva luni, semn că (și) memoria marilor campioni funcționează altfel decât a noastră, a cetățenilor comuni.

Spectacol pe iarbă

Așa cum spuneam, finala a fost un spectacol. Ashe era marele favorit. Se juca pe iarbă la Forest Hills și se juca ofensiv, serviciu-vole. Loviturile lui Ilie și ale lui Ashe se întreceau în acuratețe și în eleganță, iar Ilie, mai serios și mai aplicat ca niciodată ataca nu o dată și pe serviciul adversarului.

Centralul de la Forest Hills nu avea nimic din măreția arenei care poartă astăzi numele oponentului din acea finală, Arthur Ashe. Ce vreți mai mult dacă pe una din laturile mari arena centrală se învecina cu alte terenuri, de care era despărțită cu niște panouri publicitare!?

Cel mai

US Open ’72 a fost primul titlu de Grand Slam pentru Năstase și cel dintâi pentru un sportiv din România. Ilie avea 26 de ani la Forest Hills 1972. Se copsese mai târziu din cauza riscului de țară, dar etala un tenis de o frumusețe fără egal. Capriciile îi condimentau jocul, nu îl alterau, așa cum își închipuie cei care nu l-au văzut cu adevărat.

În anul următor, Ilie câștiga Roland Garros fără set pierdut și devenea primul număr mondial al ierarhiei computerizate ATP. Era cel mai bun, cel mai talentat, cel mai inventiv. Și cel mai neastâmpărat.

A fost un fenomen. Unic. Dacă vreți să îl descoperiți pe acel Năstase, platformele digitale vă stau la dispoziție. Dacă vreți să descoperiți altceva, puteți citi presa mondenă.

Comentarii (25)Adaugă comentariu

axel (46 comentarii)  •  10 septembrie 2020, 17:41

Frumos. Lipseste la final galeria foto cu pozele sotiilor lui Ilie Nastare, sa fac o gluma nereusita.

Nica fără frica (121 comentarii)  •  10 septembrie 2020, 18:56

Geambasule prefer de 100 de ori mai mult vremurile pe când citeam Sportul decât cele din ziua de azi. Plus că în Sportul din acea vreme aveai ce să citești și publicația se vindea imediat! Pe când gsp ul e doar o tristă și penibilă publicație care publică de fapt doar mahalagismele din sport! Pe voi vă interesează doar scandalurile din sport și nimic altceva! Mare dreptate avea Daum când spune că gsp ul e bun doar de.....

Cristian Geambaşu (892 comentarii)  •  10 septembrie 2020, 20:49

Domnule "Nica fără frică" sau, ca să vorbesc ca dumneata, măi Nică, o întrebare simplă. Când ai/ați citit ziarul Gazeta Sporturilor ultima oară? Ziarul, nu site-ul gsp.ro. Nu că ziarul nu ar avea o strânsă legătură cu site-ul. Și o întrebare de-a dreptul provocatoare. Când ai/ați cumpărat ultima oară ziarul acesta atât de prost numit Gazeta Sporturilor? Apropo, am mari dubii că dumneata citeai/cumpărai ziarul acela minunat numit Sportul. Dar să zicem. O veste proastă. Se vindea repede nu datorită calității, ci din cauză că aveau comuniștii "grije" să nu ai altă sursă de informare. Apropo, un mic exercițiu. Mai ții/țineți minte ce conținea pagina 2 a ziarului care avea un total de 4 pagini în format mic? Asa, ca exercițiu de memorie pentru un cititor înrăit.

adi_stelistul (434 comentarii)  •  10 septembrie 2020, 19:02

"...Acolo unde vom avea, în sfârșit, un câștigător din așa-numita next-gen, din noua generație...". Poate castiga spaniolul. :-))) Ar fi cea mai tare gluma a NextGen-i(i)lor astia.

Cristian Geambaşu (892 comentarii)  •  10 septembrie 2020, 20:48

Sau o ironie imensă, corect

adi_stelistul (434 comentarii)  •  10 septembrie 2020, 19:03

Oricum, Thiem, la 27 de ani, nu prea mai e "Next". E si el copt bine.

victor L (275 comentarii)  •  10 septembrie 2020, 20:19

" iar Nole a fost operat utilizând regulamentul pe post de bisturiu." Nu uita nici tu, draga Geambasule, ca o minge trimisa de Edberg, in partile dureroase ale unuii arbitru l-a facut sa cada si sa se loveasca cu capul de ceva tare; a murit dupa 6 zile. Fara bisturiu. De atunci stau arbitrii din spatele terenului in picioare. Nu te opreste nimeni sa vorbesti despre Serena, dar fara sa-i ziceti tanc. Ca nici tu nu esti frumos rupt din Soare :D Apoi, s-a intimplat ca la unele GS atit Nadal cit si Federer sa iasa din primele. Nu inseamna ca turneele au fost slabe.

Cristian Geambaşu (892 comentarii)  •  10 septembrie 2020, 20:48

Da, domnule dilematic, am înțeles. O curiozitate mică totuși. Unde ați citit cuvântul "tanc" la mine? Plus că, de fapt, articolul celebra o performanță a lui Năstase. Nu era despre testiculele arbitrilor de linie. Nici despre cât de dopate sunt niște fete pe acolo.

Nica fără frica (121 comentarii)  •  10 septembrie 2020, 21:59

Geambasule, m-ai prins! Trebuie să recunosc că nu am cumpărat niciodată gsp pentru că sunt plecat de 24 de ani în SUA iar ultima oară am fost în România acum 16 ani! Am trăit în România cea mai frumoasă perioadă a vieții mele dar în România de azi n-aș putea să mai trăiesc! România a devenit un fel de Ferentari al Europei! Referitor la gsp,nu cred că există vreo diferență între gsp ul tipărit și cel online! Dacă îți spun Geambasule nu e nici ostentativ și nici disrespect ci pur și simplu prietenește. La fel dacă l-aș vedea vreodată pe actorul Vancica nu i-aș spune "ce faceți domnule actor Vancica" ci i-aș spune put și simplu "ce faci Celentano"!?;) asta nu înseamnă că nu-l respect! Oricum mă bucur că mi-ai răspuns! PS. Apropos de Nasty, e trist faptul că se bucură de mai mult respect în afara țării decât la el acasă. Americanii îmi vorbeau de el numai la superlativ pe când în România e mai mult înjurat! La fel și Hagi! În loc să le facă statui românii îi insultă și îi umilesc.

victor L (275 comentarii)  •  10 septembrie 2020, 22:01

Asa-mi amintesc, ca la dvoastra. Nu, nu era despre testiculele arbitrilor, dintre care unul a murit, dle Geambasu; stiu e prea prozaic pentru dvoastra. Dar se observa in scrisul dvoastra ca lui Nole i s-a facut o nedreptate. Nu, i s-a aplicat regulamentul Si nu americanii, ci arbitrul si oficialitatile turneului ATP. Asa cum i s-a aplicat si Irinei Spirlea la timpul ei; si altora. Par egzamplu, Nalbaldian, tot un gest a la Nole. Daca ati fi ascultat Europa libera aflati mai repede despre reusita lui Nastase. Acum rememorati succesele lui Nastase. Peste 30-40 de ani un alt jurnalist incrincenat pe sportivii vremii sale, o va lauda pe Simona Halep. Nu stim sa apreciem prezentul. Am ramas din comunism cu critica si autocritica la butoniera :D

Nick (10 comentarii)  •  10 septembrie 2020, 22:56

Cristian, afirmatia cu stirea din Sportul dupa doua zile e aruncata la deruta; Radio Bucuresti anunta toate rezultatele lui Nastase la timp, de obicei in buletinul de stiri de la ora 7 dimineata. Oricum, datorita diferentei de fus orar stirea nu putea aparea in scris mult mai devreme.

Cristian Geambaşu (892 comentarii)  •  11 septembrie 2020, 0:30

Posibil să aveți dreptate cu Radio București, nu ascultam. Ascultam Europa Liberă, chiar dacă domnul V crede altceva. Aflam de acolo tot ce mă interesa, dar eu spun cum se comporta singurul ziar de sport al țării. Jalnic de cele mai multe ori. Și,în altă ordine de idei și fără supărare, nu este "datorită", ci "din cauza diferenței" de fus orar.

17 Nentori Tirana (650 comentarii)  •  10 septembrie 2020, 22:56

Ilie, meserie, scularie – pe cel mai scurt. Un om exceptional, o zice si Nenea Tiriac, „cel mai inteligent om“ - caci n-a lucrat o zi si-si permite 17 Neveste Tinere. De ce nu-l alegeti primar ? Ca sint raii care spun ca a fost doar mare tenis-man. Pai pe vremea lui nu se uita nici dreacu la tenis, era ca scrima un sport de domni – ca daca-si puneau vietnamezele mintea il bateau pe Ilie de-i scunau clopoteii, asa cum le-au tras-o si brinzelor noastre la Rio. Eu stiu ca Tiriac a realizat primele contracte mari cu televiziunile, eu cred ca are dreptate cind spune ca EL i-a facut pe tonti milionari, apoi cu tembelizorul a devenit si tenisul un sport de masa, asa au aparut vedete in fiecare tara, asa va demonstrez ca performanta Simonei este una fara egal in sportul romanesc. Nu ma astept ca performanta ei sa fie elogiata peste doar 50 de ani. Poate peste vre-o 250 de ani cind bostanul de ilfov va fi inlocuit cu un cip-cirip.

Gabriel (13 comentarii)  •  11 septembrie 2020, 2:06

Mda... Cand Năstase castiga Forrest Hills-ul, Geambașu avea vreo 8 ani, habar nu avea ce este sportul, ce sa mai zicem de cititul ziarelor. Auzi la el, asculta Europa Libera, cum ne mai insulta bunul simț! Corect cu Radio București, cum scrie cineva aici. Stirile de sport erau in fiecare dimineață la orele 7,20. Le-am ascultat avid, acum 48 ani, cu speranța unei vesti bune. Nu s-a spus nimic atunci, dar la 7,24 a intrat Ghițulescu si a anunțat marea victorie. Cam asta înseamnă memorie si sinceritate, draga Cristi!

H. (4 comentarii)  •  11 septembrie 2020, 2:15

Pagina a doua din Sportul conținea rezultatele Pronosport și Loto?🤔

Cristian Geambaşu (892 comentarii)  •  11 septembrie 2020, 9:55

Nu, conținea sporturile numite acum de nișă și care nici atunci ne prea interesau publicul microbist. Popice, oină, orientare turistică, sărituri cu parașuta din turn, box cupa Litoralului, lupte greco romane, haltere. Și altele. Sporturi cât se poate de onorabile de altfel, dar care nu au nici astăzi priză la oamenii pasionați de sport. Bine, exceptând o anumită elită...

Raison (28 comentarii)  •  11 septembrie 2020, 4:20

Am visat eu , sau am urmarit IN DIRECT la TVR finale de grand slam si turnee ale campionilor ? Isi mai aminteste cineva ? Bine...nu Geambau...el le vedea la Europa Libera .

Nick (10 comentarii)  •  11 septembrie 2020, 7:34

Cristian, Nu cred ca e in interesul tau sa schimbi lovituri cu mine pe tema unei comparatii intre presa sportiva comunista si cea post-decembrista. E treaba ta daca te mai pasioneaza si traducerea din romana in romana. Cit priveste Radio Europa Libera, e o diferenta intre numarul celor care au spus in timpul comunismului ca au ascultat-o, si a celor care au spus dupa.

Cristian Geambaşu (892 comentarii)  •  11 septembrie 2020, 10:09

1. Nu era un act de curaj/disidență să asculți Europa Liberă, putea asculta și țața Safta dacă voia. Nu venea securitatea să te ridice pentru asta. 2. Dacă a folosi greșit "datorită" în loc de "din cauză" este traducere din română în română, nu prea am ce să comentez. "Decât" n-am ce să comentez! 3. Înțeleg că dialoghez cu o somitate în materie de presă ante și post decembristă. Nu vrei să ne spui cine ești? Că așa când ne ascundem după un Nick-name e ușor.

Ereticul (8 comentarii)  •  11 septembrie 2020, 14:41

Dezbaterea „atunci și acum” e interesantă dar pleacă de la o premisă, după părerea mea, greșită: dacă Sportul de atunci era și sărac în informație de calitate și singurul de pe piață, de ce să comparăm Gazeta de azi cu el? Evident că va avea cîștig de cauză, dar asta nu înseamnă că se ridică automat la înălțimea așteptărilor cititorilor. Personal, consider că GSP pe hîrtie e net superior în conținut GSP-ului online, dar tot nu justifică un abonament. Îl cumpăr ocazional în format electronic cînd are vreun articol de substanță.

Nick (10 comentarii)  •  11 septembrie 2020, 14:46

Cristian, sint un profesor de matematica de 66 de ani. Iti citesc blogurile pentru ca nu eziti sa bagi capul in gheata adversarului; Chit ca nu e totdeauna clar cine e adversarul: un sport sau sportiv, anumiti cititori, regimul comunist. Blogul de fata e un editorial cinstit la ce a fost si ce a ajuns (ma rog, in conditii de pandemie) US Open, prin prisma tenisului romanesc si est-european. Toata lumea a ajuns de mult la concluzia ca Nastase a fost un geniu sportiv (recunoscut ca atare de regimul comunist, al carui protejat a fost), dar si un needucat si needucabil (nu degeaba i s-a spus plastic N., patru clase). Postind parte din filmul finalei cu Ashe, ai pierdut ocazia sa le reamintesti cititorilor de urecheala pe care i-a tras-o Ashe in interviul de dupa meci. N. n-a inteles nimic atunci (a aplaudat) si probabil nu intelege nimic nici acum. Si de aceea Ashe are un stadion, iar Nastase ... un alt cazier.

Paul (1 comentarii)  •  12 septembrie 2020, 2:08

Daca facem o excursie in timp in anul de gratie 1982 nu putem sa nu ne gandim doar la marea bucurie avuta ca un roman sa castige pentru prima oara un turneu de grand slam ci si la marile dezamagiri provocate in acel an de Nasty pe care toti il adulam. Sa ne amintim de Wimbledon 1972 cand Nasty a jucat o finala de povestit nepotilor dar a pierdut in setul decisiv “la mustata” cu principalul sau rival, Stan Smith. Dupa US Open, in octombrie 1972 a fost finala Cupei Davis contra USA, meci jucat la Bucuresti in care eram favoriti dupa doua finale pierdute cu americanii la ei acasa. Am pierdut finala, scor 2-3 dar nu a durut atat meciul pierdut de Nastase cu Smith cat meciul pierdut la dublu. Daca in finala din 1971 de la Charlotte castigam destul de lejer dublul (Stan Smith / Erik van Dillen – Ilie Năstase / Ion Ţiriac 5-7, 4-6, 6-8} peste un an, la Bucuresti, in aceeasi formula, am fost invinsi clar (Ile Nastase/ Ion Ţiriac – Stan Smith / Erik van Dillen 2-6, 0-6, 3-6). Am urmarit “live” finala Cupei Davis din 1972. Aveam 16 ani, locuiam in Medgidia, facusem o pasiune pentru tenis si am muncit in vacanta de vara la irigatii ca sa pot merge impreuna cu un prieten la finala de vis. Am luat “la negru” biletele si am dormit doua nopti in sala de asteptare din Gara de Nord dar impactul cu tenisul la cel mai inalt nivel vizionat in Parcul cu platani a fost extraordinar. Tenisul era un sport de elita nu un sport de mase ca acum. Imi aduc aminte ce jenant a fost momentul cand un spectator a aplaudat o greseala nefortata a lui Stan Smith cand a trimis in burta fileului si majoritatea spectatorilor s-au uitat dezaprobator catre acel spectator care nu a mai indraznit sa repete bucuria nici la dublele greseli ale americanilor. Se juca mult serviciu-vole (mai putin Tiriac care ne dadea mari emotii inclusiv atunci cand trebuia sa execute un smash. Cand revezi meciurile din perioada aceea iti vine sa dai pe repede inainte, viteza mingii era mult mai mica, inclusiv la serviciu iar durata punctelor mult mai scurta. Daca finala de la US Open s-a desfasurat pe durata a 2 ore si un sfert astazi un meci similar de 5 seturi inseamna cel putin 4 ore. Nu poti sa nu remarci si cat de repede se punea mingea in joc la serviciu (Nastase avea o miscare naturala superba la serviciu) fata de ce fac azi jucatorii, mai ales cei de top, Nadal si Djokovic, sau faptul ca nu exista inca reverul lovit cu doua maini. Desi sunt multe deosebiri sunt convins ca diferenta care va fi intre tenisul din 2068 fata de cel de acum va fi mult mai mare decat cea inregistrata intre finala US Open din anii 1972 si 2020. PS apropos de noua generatie, a sosit deja iar liderul ei este Andrei Medvedev

Comentează