De la John McEnroe către fiul lui spiritual, Novak Djokovici

Descalificarea liderului mondial al tenisului deschide o discuție captivantă despre regulament, greșeală și tipare comportamentale impuse de lumea contemporană.

US Open fără Novak Djokovici, descalificat. Aici dacă vii și adaugi „Șoc la Flushing Meadows” sau „Lovitură de teatru pe cea mai mare arenă de tenis a lumii” nu mai are niciun efect. Superlativele au fost deja consumate pe tot felul de întâmplări minore.

Cumințenia Pământului
Peste ani, John McEnroe îi predă ștafeta lui Novak Djokovici. McEnroe, cu ani în urmă el însuși rebelul absolut al circuitului, a spus că de acum încolo Djokovici va fi băiatul rău al acestuia. Cine l-a văzut pe sclipitorul Mac știe că nebuniile lui nu pot fi concurate de Nole. La McEnroe era furie pură, la Djokovici este ceva frustrare amestecată cu un soi de trufie topită în aroganță. Prin comparație cu americanul, Nole pare totuși cumințenia pământului. Nu statuia lui Brâncuși.

Coduri, reguli, suspiciune
Doar că între timp lumea s-a mai schimbat. A devenit mai puțin permisivă și aproape paranoică. Populată de coduri, reguli, regulamente și suspiciune, lumea noastră este pregătită să apere și o muscă de agresiunea celui mai rău animal al planetei. Omul. Pentru că măcelărea rachete și tot inventarul de lângă măsuța arbitrului, McEnroe era considerat un temperamental. Un simpatic tânăr furios. Pentru că, involuntar și fără să lovească tare, mingea trimisă de el a atins o arbitră de linie, Novak Djokovici a fost descalificat de la Grand Slam-ul american. Al cărui protagonist și vedetă incontestabilă era. Și pe care, probabil, urma să îl câștige.

Remember Andreas Egli!
Novak Djokovici a greșit și a încălcat regulamentul. Asta nu se discută. A fost un gest neintenționat, o descărcare (totuși) temperată de nervi, dar imprudența lui a dus la rănirea unei femei-arbitru de linie. Care, mi se pare, a și amplificat lovitura primită, căci mingea de tenis nu este totuși puc de la hochei. Faptul că atât arbitrul principal al turneului, Soeren Friemel, cât și supervizorul acestuia, elvețianul Andreas Egli (vechea noastră cunoștință de la meciul de pomină din Fed Cup, România-Marea Britanie), au ales să aplice sancțiunea cea mai aspră, descalificarea, poate însemna și altceva decât aplicarea literală a regulamentului. Un mesaj.

„Ba, ai de ales!”
Cei puțini care au văzut probabil meciul lui Djokovici cu spaniolul Carreno Busta, în particular momentul accidentării arbitrei și discuția lui Nole cu Friemel și cu Egli, au putut auzi și câteva replici mai mult decât interesante. Cu un calm studiat, Nole pleda pentru clemență. „Nu mi-ai dat de ales”, i-a spus Egli sârbului. „Ba, tocmai că ai de ales!”, a venit replica lui Nole, cu un zâmbet chinuit pe chip. Rictusul unui om care intuia că nu va scăpa doar cu un avertisment sau o penalizare, un punct sau un game pierdut. Inflexibili, oficialii aleseseră deja pedeapsa maximă. Execuția. Specialiștii spun că au interpretat corect regulamentul. Și adaugă, dar la limita superioară. Tocmai asta e.

Masa critică
De ce? Aici intrăm pe terenul nesigur al presupunerilor. Nole este prin excelență un tip cu personalitate, așa cum spuneam chiar arogant. Cumva antisistem, vezi și recenta inițiativă a înființării acelui sindicat al jucătorilor, Professional Tennis Players Association. Las la o parte aiureala cu Adria Tour, un fel de revoltă de palat anti-COVID. Așa cum îmi atrăgea atenția colega Luminița Paul, rafinată observatoare a fenomenului, marele jucător Novak Djokovici a trăit permanent cu frustrarea că deși mai bun pe teren decât Roger și Rafa în anii din urmă, el nu captează nici pe departe simpatia (inclusiv din partea organizatorilor de turnee, nu doar a publicului) de care se bucură eternii lui rivali.

Din toate, câte puțin. Frustrare, spirit de frondă, ghinion (mingea putea lovi doar panoul), corectitudine politică, regulament aplicat la sânge de niște tipi fără nuanțe. Prin gestul de duminică noapte, Nole a atins masa critică de la care a devenit cu totul vulnerabil.

Hai să ne închipuim cum ar fi reacționat McEnroe într-o situație similară. De fapt, nici nu trebuie să ne căznim prea tare. Zâmbiți? Înseamnă că nu sunteți Andreas Egli.