Cealaltă Românie
Un meci curajos și consistent și o victorie meritată pentru România în fața unei Austrii care a părut că ne ia de sus. Bravo, uite că se poate!
![Permalink to Cealaltă Românie](https://blogsport.gsp.ro/geambasu/wp-content/uploads/sites/5/2020/09/RKX_7654-900x524.jpg)
Rădoi s-a înhămat la un proiect complicat. Selecționerul naționalei României vrea să demonstreze că echipa noastră poate ataca, deoarece nu moștenește un defect genetic care ar condamna-o să joace numai la ciupeală.
Iar meciul cu Austria și o bună parte a întâlnirii cu Irlanda de Nord i-au susținut teza. Rănile care trebuie cicatrizate sunt altele. Mediocritatea cultivată, suficiența, teama sădită pe o mentalitate subalternă. Suntem încă în convalescență, dar febra a trecut.
România a jucat bine spre foarte bine contra Austriei, care Austrie este cel puțin o clasă peste Irlanda de Nord. Bine nu înseamnă perfect, apărarea a suferit din nou, mai ales pe stânga, acolo unde, mister, Bancu pare de neclintit.
Cele 5 schimbări operate de Rădoi față de partida cu nord-irlandezii au adus echilibru în fața defensivei (vezi prestația-revelație a lui Crețu) și o consistență sporită a atacului, de unde a dispărut Pușcaș din formula de start.
Dar a rămas Alibec, susținut din spate de Maxim (primul meci reușit la națională) și Stanciu și flancat de Deac și de Coman. Peste toate victoria semnată prin golurile lui Alibec, Grigore și Maxim răsplătește o abordare curajoasă. Bărbătească.
Este reconfortant să îți vezi naționala jucând altfel decât ai fost obișnuit o viață. Adică un fotbal curajos, nu speculativ, la așteptare. Aici rolul lui Mirel Rădoi trebuie prețuit dincolo de rezultatul imediat.
Ne-am plâns ani și ani și ne-am dorit retoric ca mai bine să pierdem jucând ofensiv, decât să obținem niște puncte pipernicite păcălind fotbalul. Scriind în timp real articolul, adică în timp ce se juca, nu știu ce au declarat „băieții” după meci. Sper că nu au dedicat ironic victoria cu 3-2 în fața Austriei celor care i-au criticat. Că nu „au dat peste nas” contestatarilor. Când îți reprezinți țara, ești în slujba tuturor compatrioților, nu plătești polițe unui adversar difuz și închipuit.
Deocamdată România nu este decât o reprezentativă promițătoare, care are nevoie de încredere. Și mi se pare că mergem în Islanda mai puțin gârboviți decât am fi făcut-o înainte de pandemie.