Tupeul

Căutam. Bâjbâiam. În sfârșit, am înțeles care este este calitatea generației contemporane a fotbaliștilor români. Generația post-post Generația de Aur. Tupeul, aceasta este însușirea lor fundamentală

Nu tupeul în joc, ci tupeul acela vecin cu obrăznicia, ca răspuns la critici. Se înfoaie domnii selecționați ca niște curcani la primul cuvânt potrivnic. Clonc, clonc, clonc! Dacă și-ar concentra virulența și adversitatea asupra adversarului, nu asupra comentatorilor, am fi campioni mondiali. Deocamdată suntem egalii Irlandei de Nord, după un meci în care am jucat 56 sau 57 de minute în superioritate numerică. Ce blestem și ăsta pentru echipele românești, să evolueze în superioritate numerică! Ce supliciu! Cum schimbă chestia asta desenul tactic, ce cadou otrăvit! Vezi și cazul CFR-Dinamo Zagreb.

O mărgică, două „mărgici”
Are dreptate Maxim, fotbalul este mai simplu la televizor. De fapt, nu-i mai simplu, doar că se vede mai bine decât din teren. Acolo, pe gazon este clar mai greu. Dar și orice mărgică ouată după un cotcodăcit de 90 minute pare o capodoperă. Iar o pasă de 4-5 metri care ajunge totuși la un coechipier pare o realizare tehnică vecină cu grația divină. Altfel, ca să fim sinceri, Maxim nu a jucat rău contra Irlandei de Nord. Dar nici nu a rupt norii. La fel Alibec, atacantul Astrei a arătat o implicare demnă de un om care începe să se maturizeze. Cam târziu, dar asta e.

Delictul de sinceritate
Ciprian Marica a greșit grav atunci când a analizat jocul tricolorilor. A greșit pentru că a practicat delictul de sinceritate. Omul a spus ce a văzut că s-a întâmplat pe teren și nu a sărbătorit un egal obținut contra unei echipe modeste. Sigur, cumva nedrept, căci România antrenată de Rădoi a propus un joc ofensiv, și-a creat ocazii, a dominat, nu a așteptat greșeala adversarului. Dar cu toată posesia aceea de 72% și cu cele 16 șuturi spre poarta nord-irlandeză, contra 3 ale lor, nu am reușit decât un gol. Ghiciți din ce cauză? Poate ghinion? Să fim serioși! Sau abitraj ostil? Nici pomeneală. Teren prost? Da, dar să nu ne ascundem după brazde! Nu cumva a fost mai ales pe lipsă de concentrare, domnule Alexandru Maxim și domnule Denis Alibec? Pe fondul acela de superficialitate, patent deja brevetat al generației dumneavoastră?

Trîntorii și albinuțele care nu dau miere
Băieții sunt obișnuiți să fie mângâiați pe creștet și când fac o prostie. Sunt nărăviți pentru că majoritatea oamenilor de și din fotbal le cântă în strună. E o complicitate bolnăvicioasă despre care am mai scris. De aici și șocul lor când vin un Marica sau un Balint și spun verde-n față ce au văzut. Și sigur că îți trebuie mare tupeu să fii ironic cu oameni care au dat 25 de goluri la națională, ca Marica. Sau cu fotbaliști care au înscris gol Argentinei la Cupa Mondială și care au câștigat Cupa Campionilor Europeni. Ca Gabi Balint. Analiștii, experții sau cum s-or mai numi ei sunt priviți ca niște trântori, ca unii care stau și cârcotesc prin studiouri. În timp ce ei, fotbaliștii, muncesc ca niște albinuțe. Doar că nu prea dau miere. De ziariști, ce să mai vorbim? Ce contează că toate marile competiții ale fotbalului, de la Cupa Mondială până la Cupa Campionilor, și marile trofee, vezi Ballon D’Or, au fost invenții gazetărești, nu ale oamenilor de fotbal. „Pis of chec”, ca să zic așa.

Ferește-te, Austrie!
Alexandru Maxim ne-a informat că România merge să câștige în Austria. Care Austrie tocmai a bătut Norvegia. În Norvegia. Dar e foarte frumos că mergem la victorie. Ar fi culmea să ne propunem să luăm bătaie. Noi ne vom uita la meci și ne vom permite în continuare să comentăm. Și știți de ce? Fiindcă fotbalul nu este o activitate academică, ci una pe înțelesul tuturor. Că dacă era altfel, fotbalul nu avea popularitate planetară și se desfășura în amfiteatre cu câteva sute de studenți ca auditoriu, iar domnii conferențiari-fotbaliști erau plătiți cu câteva sute de euro pe lună. Ce ziceți, stimați conferențiari? Vă băgați?

Așa că, dragii noștri, hai să ne vedem fiecare de treburile noastre! Voi jucați cum puteți mai bine, noi comentăm și, după caz, vă lăudăm sau vă criticăm. Cum ar zice comuniștii, asta e diviziunea muncii. Hai România!