Ce se întâmplă cu Ianis?

Este o întrebare mai ales pentru Mirel Rădoi. Care nu trebuie să îl mai ignore pe Sergiu Hanca și să se împace cu ideea că Tătărușanu nu poate să îi ia fața lui Anthony Lopes

Veștile bune pentru Mirel Rădoi vin de unde nu se așteaptă. Din Polonia, de la Cracovia, acolo unde Sergiu Hanca tocmai a fost uns căpitan al echipei ale cărei culori le apără de un an și jumătate. Veștile rele vin de unde nu se așteaptă. Din Scoția, de la Ianis Hagi, care a bifat al 4-la meci consecutiv în campionat fără nicio realizare. Niciun gol, nicio pasă de gol. În schimb, multă neimplicare, susțin foști jucători ai lui Rangers și Celtic, acum comentatori.

România da, Lyon nu
Dacă nu (mai) știați, naționala lui Mirel începe în sfârșit să și joace, primul meci fiind pe 4 septembrie, contra Irlandei de Nord, în Liga Națiunilor. Este momentul acum să introducem în discuție un al treilea personaj, legat și el în mod substanțial de echipa națională de fotbal a României. Ciprian Tătărușanu, titularul postului de portar, va avea serios de lucru în următoarea perioadă. La echipa de club, mai puțin spre deloc, vorbim doar despre națională.

Factorul Lopes
Ca mulți alții am văzut sfertul de finală Manchester City-Olympique Lyon 1-3, o partidă în care suplețea tactică, rafinamentul tehnic controlat și dăruirea cerebrală a echipei franceze au aruncat peste bord tonomatul de pase al „cetățenilor” lui Guardiola. Am mai remarcat ceva important. Rolul esențial al portarului lyonezilor, portughezul Anthony Lopes. Omul care îl ține rezervă pe Cipri al nostru. De ce așa? Simplu, pentru că este mai bun. Lopes aruncă în joc curaj și intuiție. Portughezul are plasament, reflexe, priză la minge și chiar detentă superioare lui Tătărușanu, care este un portar mai înalt.

Bun și la poze!
În plus, Lopes mai știe să și pozeze. Își vinde marfa cu plonjoane și parade spectaculoase chiar și atunci când are de apărat șuturi puțin periculoase. Este clar că opțiunea antrenorului Rudi Garcia, un tip care l-a bătut la toate capitolele pe Guardiola, nu are decât resorturi profesionale. Nu are ceva cu „băiatul”, așa cum ne place nouă se ne mințim patriotic. Șansele lui Tătă de a apăra în fața portughezului țin de neșansa lui Lopes, adică de o accidentare a acestuia. Sau de strategia lui Garcia de a-l odihni pe titular în meciurile mai ușoare din Cupa Franței. Dedicat cum îl știm, nu cred că Rădoi a ratat demonstrația Lyon-ului și îmi închipui că a văzut ce am văzut cu toții. Și că a înțeles același lucru.

Zero peste tot
Ne întoarcem la Ianis Hagi, cu un debut decepționant de sezon în Scoția. Ianis a fost titular în toate cele 4 meciuri de campionat, dintre care Rangers a câștigat 3 și a remizat în ultimul, cu Livingstone (0-0). Niciun gol, nicio pasă de gol și peste toate astea o curioasă lipsă de implicare sancționată de oameni care au transpirat ori în tricoul rivalei Celtic, precum Kris Commons, ori chiar în cel al lui Rangers, cazul lui Kris Boyd.

„E playmaker, dar momentan numai cu numele. (…) A fost o figură banală în toate cele patru partide ale echipei sale”, observă Commons și este completat cu nuanțe de Boyd:
„Au fost prea mulți pasageri la acest joc. Cred că Ianis Hagi nu a făcut nimic din punctul de vedere al implicării. (…) Trebuie să ieși în față și să ceri mingea. Ia acțiuni în ultima treime și, jucând astfel, nu poți să nu câștigi”.

Pasa lui Steve G
Nu este exclus ca Ianis să își fi consumat creditul acordat de Steven Gerrard, iar la următoarea partidă să fie rezervă. Fostul mare fotbalist al lui Liverpool a trimis o perfectă pasă filtrantă către elevul lui atunci când a spus „cei care ar fi trebuit să ne câștige meciul nu au apărut. Ne-a lipsit momentul de magie, de calitate din ultima treime a terenului”.

Ce face Rădoi?
De ce se întâmplă așa cu Ianis, nu știu. Poate alții știu. Evoluțiile lui modeste de acum nu sunt o ficțiune sau propaganda oamenilor răi, care au ceva cu el și mai ales cu tatăl lui. Rădoi, care a apucat să insiste pe ideea că Ianis este decarul lui pentru națională, are încă timp de reflecție. Nu-i exclus că intuiția lui este peste ce vedem noi, ceilalți.

Exemplul Hanca
Absorbiți de Tătărușanu și de Hagi junior să nu uităm însă exemplul Hanca. Noul căpitan al Cracoviei contrazice teoria larg vehiculată a inadaptabilității (cuvântul în sine este imposibil!) fotbalistului român și pledează convingător despre seriozitate și, apropo, despre implicare. Sigur că Polonia nu are cel mai important campionat al Europei, dar nu aș băga mâna în foc că este sub cel al Scoției. Bravo, Sergiu, te așteptăm și pe acasă să ne mai scoți din depresie!