Mai multe simboluri ale grotescului
După ce că am avut o finală slabă, a mai fost prilej și pentru tumbe xenofobe. Dar hai să vedem de ce urăsc unii compatrioți echipe ca Sepsi

Oricât ne-am privi în oglindă, ne vedem mai frumoși decât suntem. Mai inteligenți, mai simpatici. Înțelepciunea populară avertizează însă. Nu suntem ceea ce credem noi că suntem, ci ceea ce cred ceilalți despre noi. Iar ceilalți ne văd mai ridați și mai antipatici. Și nu atât de geniali.
„FCSB este un simbol al grotescului, un mit dărâmat de un proprietar megaloman. Gigi Becali nu a ascultat de nimeni și a concediat o mulțime de antrenori și jucători”.
O excelentă sinteză
Asta scria Nemzeti Sport înaintea finalei Cupei României dintre FCSB și Sepsi, câștigată cu 1-0 de formația bucureșteană. O excelentă sinteză, semn că jurnalismul de calitate nu a murit. Cu subiectivitatea inclusă la pachet. Căci subliniază apoi cotidianul sportiv maghiar că Sepsi este o echipă din „Ținutul Secuiesc” (aici ghilimelele îmi aparțin) și constituie „un exemplu rar de construcție deliberată și conștientă în fotbalul românesc”, în vreme ce FCSB nu mai are dreptul să folosească numele de Steaua fiindcă actualul proprietar, Gigi Becali, a cumpărat ilegal clubul în 2003 de la Ministerul Apărării.
Riposta „patrioților” români
Patrioții români, în frunte cu un domn fără mustață, au reacționat prompt. Scandărilor galeriei fecesebiste li s-au alăturat și jucătorii care tocmai câștigaseră trofeul care nu îl interesează pe păstorul lor. Lozincile fanilor au fost pe înțelesul tuturor, adică au făcut trimitere la sexul oral și la nevoile fiziologice care nu pot fi satisfăcute decât în colaborare cu țara vecină. Și putem continua cu ironiile, dar există riscul ca unii chiar să își închipuie că vorbim serios.
Te-ai dat cu ungurii!
Bineînțeles, există și categoria celor care te arată cu degetul și îți spun „Te-ai dat cu ungurii!”. Mai ales după ce au citit fraza din finalul articolului precedent: „FCSB este o echipă mai bună decât Sepsi. Ceea ce nu este deloc o veste bună pentru sănătatea fotbalului în general”. Pentru că a fost citită în sens naționalist, nu fotbalistic. Despre mesajul toxic al patronului fecesebist era vorba, nu despre faptul că ungurii își doresc Ardealul, iar noi îi aplaudăm.
Ce este Sepsi și ce vrea ea?
Dar întrebările rămân și sunt sănătoase. Este Sepsi un proiect susținut cu banii furnizați de guvernul de la Budapesta? Fără îndoială, cu acte. Este ilegal? Nu, legile Statului Român nu interzic astfel de investiții. Putem discuta în schimb despre acest gen de infiltrare, de enclavizare. Inclusiv prin sport. Sau mai ales. Sper că putem vorbi fără a fi amendați despre curentul separatist cultivat la Budapesta și ambalat în culorile autonomiei administrative. Putem și nuanța. În fond, ce ne deranjează mai tare? Faptul că ni se pare că proiecte ca Sepsi au Csikszereda atentează la independența națională sau că vedem că ei pot construi ce noi nu suntem în stare sau doar enunțăm?
Observația interesantă a lui Csaba Asztalos
Clar, nu ne-am fi așteptat ca galeria FCSB-ului să o pună de un seminar pe teme naționale sau etnice, ar fi fost însă reconfortant ca jucătorii să nu participe la jocul fanilor. Știm de ce o fac, ca să nu îi supere, ca să nu fie înjurați. Am citit și opinia lui Csaba Asztalos legată de subiect. Ca președinte al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, domnul Astalos a avut poziții mai abrazive. Am remarcat că nici dumnealui nu i s-a părut că am fi asistat la un meci epocal, pe care de altfel îl califică „sub orice critică”. Părere la care subscriu.
Finuț, apropo de cetățeni români de etnie maghiară, dl. Asztalos ne aduce aminte că oameni ca Emeric Ienei sau Ladislau Boloni au participat activ la pagini întregi din istoria fotbalului românesc. Indubitabil și le datorăm admirația noastră.
Există și alte păreri. Niște bozgori, de exemplu, așa i-a numit patronul de la FCSB pe nea Imi și pe Loți. De notat că prin vocea finanțatorului Laszlo Dioszegy „bozgorii” au avut o atitudine demnă la finalul partidei. Chiar de echipă mică, fericită că a ajuns acolo unde nu spera. Prin comparație, celălalt își începuse show-ul pe la TV. Grotesc și megaloman, ca să îi citez pe colegii de la Nemzeti.