Poftiți la meciul care odinioară era un derby!
După 3-0 în Groapă, FCSB are de îndeplinit o formalitate pentru a ajunge în finala Cupei. Sau, mai știi, poate se vor trezi orgoliile!

O vreme, derbyul a trăit din inerție. Nu observam sau nu voiam să observăm că de la an la an pierdeam ceva din tezaur. Copilăriserăm și adolescentiserăm cu el. Știam și simțeam că se schimbase ceva în rău, dar nu voiam să recunoaștem. Calitatea fotbalului se dilua constant, dramatismul pur lăsa locul unor golănii cu iz interlop, orgoliile bărbătești erau substituite de surogate de țâfnă manelistă. Apoi, ca să rupă gura audienței, niște maeștri ai kitsch-ului i-au pus o tichie pe creștetul din ce în ce mai pleșuv, și l-au redenumit Derby de România. Așa. Derby de România, Tata Puiu și Mama Ei de Viață! Păi, nu?
Caricaturile
Lucizii au mers mai departe și i-au zis Derby de Românica. Ei au fost cei mai inspirați, au mers la esență. Acolo, în fibra țopârlăniei. Între timp, FCSB și-a dat jos travestiul, ca un clovn sătul să fie confundat cu un trapezist. Duckadam era ultimul accesoriu care amintea de original. A venit Mache și a dat cu mopul prin curtea istoriei și gata! Acum e clar. FCSB este caricatura Stelei, Dinamo este caricatura lui Dinamo. Dar măcar acolo, în Ștefan cel Mare, lucrurile sunt cât de cât clare. Mă rog, cel puțin până vine Nicolae Badea și revendică și pedigree-ul cățeilor de pe stemă.
Contextul, subtextul și textul
Acesta este contextul în care urmează să se dispute returul semifinalei Cupei României dintre Dinamo și FCSB. Subtextul este asigurat de frământările de la cele două cluburi, iar textul propriu-zis este oferit de jucători. Adică de cheful lor de a juca fotbal. Se pleacă de la 3-0 pentru FCSB, scor înregistrat în Groapă în meciul tur. Ceea ce face ca pentru dinamoviști partida să fie o corvoadă, iar pentru fecesebiști, o formalitate.
Cine sunt titularii?
Sigur că în fotbal, în sport în general, se (cam) poate orice. Totuși, imediat după victoria de răsunet în fața Academicii Clinceni, Adrian Mihalcea a mărturisit cu jumătate de gură că interesul pentru campionat primează, iar știri de ultimă oră dinspre Săftica anunță că vom vedea pe teren mai multe rezerve ori fotbaliști care nu au evoluat de la reluarea sezonului. De parcă am ști care sunt titularii. Hai să vă văd! Cine este titularul postului de atacant? Montini? Robert Moldoveanu? Popa? Sau pe cine preferați în apărare lângă Puljici, pe Popescu sau pe Rici Grigore? Dar la mijloc, Răuță sau Mrzljak?
Servitorul Domnului?!
Tocmai demis, Vintilă are avantajul că se poate refugia în credință. Sau ce i se pare dumnealui că ar fi credință amestecul ăsta de agheasmă și dat cu piciorul în minge. Domnul a dat, Domnul a luat, Domnul fie lăudat!, a rostit misterios acum câteva zile antrenorul parohiei din Berceni atunci când a fost provocat de ziariști să explice jocul modest al formației pe care o antrenează. Tot Domnul se pare că l-a și dat afară. Pentru că mulți au priceput că Domnul la care a făcut BA Vintilă trimitere este altcineva decât Cel care credeam noi că ar fi. Aleluia! Fapt este că lui Vintilă i-au fost propuse sarcini mai mărunte în Raiul fecesebist supervizat de Alexandru Tudor, acest Rasputin al țar(an)ului din Pipera. Pe turnantă se zice că vine puternic din urmă Mihai Pintilii, favorit la postul de antrenor principal, deși între timp a mai apărut un nume. Toni Petrea, fostul secund al lui Reghecampf. Să țină locul cald pentru șefu’.
Îmi chinui bruma de imaginație, dar nu reușesc să îl vizualizez pe Pintilii în ipostaza de servitor al Domnului. Am stabilit care domn. Sper ca realitatea să nu contrazică ficțiunea, iar Mihai să rămână printre noi, nu atât de drept închinăcioșii. Sau ateii, cum mi-a zis revoltat un domn purtător de mască sub bărbie, care tocmai fusese scanat și cipat cu un termometru 6G.
P.S. Încă sper că este o glumă sau că am un coșmar. Basarab Panduru merge ca secund al lui Laurențiu Reghecampf la Al Wasl. Treaba asta merită însă un articol separat. O analiză la sânge, așa cum obișnuia Pandi când era analist TV.