Despre dezastru cu optimism
Adrian Mihalcea și Dinamo pregătesc meciul cu Viitorul într-o atmosferă propice performanței. Nu zâmbiți, oamenii vorbesc serios!

Dinamo joacă joi împotriva Viitorului. Și, dacă nu v-ați dat seama ori ați plecat urechea la șoaptele persoanelor rău intenționate, Dinamo se află într-o perioadă în care joacă bine. Asta este părerea antrenorului Adrian Mihalcea.
Grav este că omul vorbea serios. Dacă ar fi glumit părea deplasat, dar puteam aprecia încercarea de umor. Tot părerea tehnicianului ultimei clasate a Ligii 1, echipa care a încasat 7 goluri și a dat unul în cele 3 meciuri disputate de la reluarea sezonului, este că Dinamo nu se află într-o criză profundă. Dimpotrivă.
„Am fost înfrânți, dar cu un joc mai bun din partea noastră. Se vede o schimbare în bine din partea noastră față de meciul precedent”
Să nu îi supărăm pe domnii antrenori
Asta a declarat Mihalcea imediat după înfrângerea din meciul cu Voluntari, 0-1. Sigur, este un punct de vedere. O perspectivă optimistă asupra dezastrului. Apropo. Tot atunci, la interviul-blitz pentru televiziuni, Mihalcea i-a dat replica unei colege reporter. Fata îndrăznise să pronunțe sintagma „situație dezastruoasă”. O făcuse cu infinită precauție, să nu îl supere pe domnul antrenor. Așa procedează cam toți reporterii cu subiecții lor din dorința subînțeleasă de a nu-i supăra. Și în loc să îi curenteze, le dau calde, scuzați limbajul neacademic. Dânșii, domnii antrenori, sunt iuți la mânie și își iau jucăriile și pleacă.
Dinamoviștii, ca furnicuțele
Nu sunt la fel de spirt domnii antrenori atunci când trebuie să ofere soluții tehnico-tactice. Idei care să lumineze mințile fotbaliștilor pe care îi pregătesc și care să ne facă meciurile mai frumoase. Sau poate că strălucitele dumnealor planuri nu ajung la mintea și la sufletul jucătorilor. Ceea ce oricum este o problemă, nu-i așa, Adi Mihalcea? Festivalul paradoxurilor nu s-a oprit însă la micul paradox lingvistic creat de semnificația adjectivului dezastruos. Adrian Mihalcea a mărturisit în fața camerelor TV că și-a felicitat elevii, pentru atitudine și pentru că și-au creat câteva ocazii. Iete-te, alde Popescu și Sorescu sunt ca furnicuțele, strâng bob cu bob provizii. Puncte nu prea strâng, goluri nu prea înscriu ei. Primesc, în schimb, și gata, se creează echilibrul în natură.
Diferența dintre Adi și Dusan
Ar fi simplu să spunem că Mihalcea trăiește într-un univers paralel ori să continuăm ironiile. Sigur, acest Dinamo de-zas-tru-os nu este nici pe departe doar opera lui. Demobilizarea generală, discrepanțele salariale, nesiguranța, zvonurile despre vânzare, restanțele, creanțele nu sunt ale lui Mihalcea. Dar el a acceptat să fie antrenorul lui Dinamo știind toate astea. Nu a picat din Alfa Centauri, ca un omuleț care se hrănește cu raze ultraviolete și a descoperit craterele din Groapă care seamănă cu planeta lui îndepărtată. Mai mult sau mai puțin, Dusan Uhrin a lucrat la Dinamo în aceleași condiții. Și a bătut FCSB în formulă completă, nu a fost bătut de niște juniori, foști copii de mingi. Cam la asta se reduce discuția.
Hagi are de plătit ceva
Ultima în clasament, cu două meciuri mai puțin, ce-i drept, Dinamo arată mai rău ca niciodată în istoria ei de 72 de ani. Nu o spunem noi, ci statisticile. Urmează meciul cu Viitorul, iar întâlnirea cu Gabi Iancu și cu Rivaldinho va fi încă o încercare pentru apărarea de carton a roș-albilor. Căci este de presupus că Hagi nu va alinia garnitura secundă în fața adversarului care indirect l-a condamnat să joace în play-out. Așa te ajunge trecutul din urmă. Trecut recent sau evadat din negura timpurilor.
Retro gsp. Povești nemuritoare
Acum 43 de ani, Dinamo se consacrase deja campioană și Dudu Georgescu înscria 5 goluri în ultimul meci al ediției 1976-1977, încoronându-se cu a doua Gheată de Aur. Totalul neverosimil de 47 de reușite constituia recordul absolut al trofeului decernat de cotidianul L’Equipe. Dudu chiar era un mare fotbalist și un golgeter înnăscut și nu ar fi avut nevoie de acel circ pus la cale de politrucii și securiștii patrioți. Prin urmare, fondatorii competiției au suspendat acordarea Ghetei între 1991 și 1995, revenind din 1996 cu un sistem care răsplătea productivitatea atacanților funcție și de valoarea campionatului din care proveneau. Așa am desființat noi și alții ca noi o competiție europeană. Optimiștii vor susține că am ajutat la reformarea ei.