#DinamoLovesPSD
Unii joacă, se pregătesc. Vezi Craiova și Viitorul. La alții continuă lupta pentru putere în jurul cadavrului numit Dinamo. Cin’ să fie, cin’ să fie gata de o paranghelie?
Louis Munteanu nu este Ansu Fati, adolescentul pentru care Barcelona tocmai a refuzat 100 de milioane de euro. Clar! Ar fi complet deplasat să tragem concluzia asta după un meci amical al Viitorului cu Craiova în care au evoluat liniile secunde ale celor două echipe. Sigur, Louis Munteanu nu este Ansu Fati, dar la un moment dat ar putea să fie. Sau și mai bun, de ce nu? Nu știe nimeni ce ne rezervă viitorul, iar dacă acum și aici, când România relaxată digeră micii și fleicile week-end-ului de Rusalii, ne apucăm să lăudăm o foarte tânără speranță a fotbalului românesc vom fi certați. Taxați drept habarniști. Trăim înconjurați/supravegheați de specialiști, de academicieni cu expertiză în toate domeniile.
Înalt, bine clădit. Hmm, e român?
Așadar, vom fi certați. De mai multă lume. De ochii aceleiași lumi, chiar mentorul lui Louis, Gică Hagi, ne va trage un pic de urechi. Gică ne anunțase deja iminența apariției unui vârf de atac autentic. Sau a unui autentic vârf de atac, parcă sună mai bine! L-am privit sceptic pe Gică, așa cum am făcut-o de nu știu câte ori, dar omul joacă pe teren propriu atunci când este să descopere talente. Căci asta este Louis Munteanu, un talent în curs de șlefuire. Bine clădit fizic, lucru mai rar în fotbalul nostru sedus istoric de mingicari cărora jambierele la ajungeau până la șold. Uite că Hagi prin academia lui ne propune un fotbalist de 1,85 metri la 17 ani, puternic, mobil, cu execuții blitz. E și ăsta semnul că începem să ne vindecăm de un soi de provincialism țâfnos.
Reîntâlnirea cu fotbalul simplu
Faptul că adolescentul Munteanu a dat două goluri într-un amical după trei luni de îngheț competițional nu va intra în analele fotbalului. Așa cum nu vor intra nici golurile superbe înscrise de Bărbuț sau reușita curată, tipic braziliană a lui Rivaldinho. Peste toate însă, măcar unii dintre noi însă vor fi încercat cred bucuria simplă de a vedea iar un meci de fotbal de la noi, din bătătură. În direct, fără spectatori, cu o producție TV minimă, dar cu prospețimea aceea pe care doar fotbalul între oameni vii ți-o poate oferi. Fotbal amical sau de pregătire, disputat pe un teren de antrenament, dar cu un gazon foarte bun. Era plăcut să îi vezi alergând pe cei , îndeplinindu-și conștiincioși sarcinile de joc (mai ales băieții lui Hagi), punând osul, dar nu mai mult decât era cazul.
O bună reclamă
Altă concluzie la cald. Lunile de întrerupere au lăsat urme mai puțin adânci decât prevesteau profeții apoca-lipsei meciurilor în picioare. Cu excepția lui Mihăilă, deja accidentat, nu „s-a rupt” nimeni. Astfel, cele două partide amicale puse la cale printr-o interesantă inițativă de Craiova și de Viitorul – 3-0 pentru dobrogeni în întâlnirea „posibililor” și 2-1 pentru olteni în aceea a „probabililor” – mi s-au părut o reclamă de bun gust pentru reluarea campionatului.
Ședința conducătorașilor
De prost gust este ce se întâmplă la Dinamo. Dincolo de tot folclorul și snoavele legate de vânzarea clubului. La ora la care cei de la Viitorul și de la Craiova mergeau transpirați spre casă ca să facă și ei un duș (altă stupiditate născută de super-corectitudinea pandemică), la Săftica era grevă. Jucătorii lui Dinamo au boicotat amicalul cu Voluntari, iar conducătorașii din Ștefan cel Mare intraseră în ședință să vadă cum fac să mai dea niște bani „la băieți”. Pricepem că în discuții s-au implicat și reprezentanți ai grupării DDB, printre care, ce să vezi, un nene cu mustăcioară, legat de piesdi. De PSD, adică. Fost pe la mai multe partide, dar dintr-un guvern de largă respirație PSD. Și care, după cum arată, putea fi coleg și cu Suzana Gâdea sau cu Alexandrina Găinușe. Unele lucruri sunt perene, dragilor!
Partidul e în toate
Așadar, apare în peisaj un cadru de nădejde, fost ministru energetic. În plus, membru de vază al atât de occidentalului program socios. Aha. Sau ha, ha, ha. Și dacă va fi cedată de familia Negoiță, Dinamo este (rămâne) pe mâini bune. #Rezist în PSD. Că tot adoră ei, piesdiștii, chestia asta cu haștagurile. Ceea ce nu înseamnă că dacă, prin absurd, Dinamo-ul ar intra în sfera de influență a PNL sau a USR, dușmani recunoscuți ai poporului român, ar începe să curgă cu bani de la Bill Gates și de la Georgică Soros, ăia de ne scanează sufletele neprihănite.
Altfel, rezultatul grevei este palpabil. Jucătorii au obținut asigurări ferme că la un moment dat își vor primi salariile. Sau o parte a lor. Sau o jumătate din o parte a lor. Ceva mărunțiș, cât să dea bine pentru când vine Partidul și salvează clubul. Cum care Partid? Nu am stabilit?