Un pic maniac, nițel plângăcios
Portretul lui Dan Petrescu realizat în tușe groase de Alin Minteuan merită expus la Muzeul Național de Artă Modernă

Dan Petrescu este un pic maniac cu fotbalul, spune Bogdan Mara despre șeful lui comițând o lejeră licență gramaticală. Nu poți fi doar un pic maniac. Ești sau nu ești maniac, la superlativ, fără grade de comparație. Dar, în esență, descrierea lui Bogdan este corectă. Pricepem ce a vrut să zică. Până-ntr-o zi, când nu ne vom mai înțelege între noi în limba asta română faultată și masacrată din toate părțile. Oamenii din fotbal sunt vârf de lance în această întreprindere.
Perfecționistul
Directorul sportiv al campioanei descrie un personaj pe care îl cunoaștem. Pasionat, ba chiar obsedat de meserie. Nesfârșitele ore de studiu video ale lui Dan Petrescu, inclusiv la ceas de pandemie, pot fi luate drept exemplu de mai tinerii sau mai vârstnicii săi colegi antrenori. „Perfecționist”, îl definește Andrei Burcă, fundașul de fier al CFR-ului. E limpede, ne aflăm în fața unui profesionist care merită nu doar respect, ci admirație. Și vine Alin Minteuan să-l acuze de ipocrizie și de lipsă de bărbăție. Ce șanse are să fie crezut un secund de profesie în fața unei glorii a fotbalului românesc?
A greșit, și-a cerut salariul și primele!
Doar că în cazul nostru nu măsurăm prestigiul în meserie. Nu comparăm titlurile de campion ale lui Petrescu, distincțiile, trecutul lui de mare fotbalist cu cariera de jucător destoinic și activitatea de antrenor secund a lui Minteuan. Care de-a lungul timpului a fost alături și de Conceicao, și de Miriuță, și de Rednic, și de Mandorlini sau de Sorin Cârțu. Un supraviețuitor și în timpuri de glorie și prosperitate, și în vremuri grele. Acum însă Alin Minteuan a greșit grav. Și-a cerut banii pentru munca prestată. Greșeală impardonabilă! Minteuan nu a mai acceptat succesivele amânări salariale ale unui club campion nu numai în clasamentul Ligii 1, ci și la încasări. Iar asta l-a transformat peste noapte în dușmanul lui Dan Petrescu și al clubului de care este legat mai mult sau mai puțin de peste 20 de ani.
Un act de trădare
Știind în ce lume trăiește, Minteuan și-a revendicat drepturile bănești într-un moment în care CFR a fost strâns cu ușa să i le achite, înaintea obținerii licenței. În logica „un pic maniacală” a lui Dan Petrescu, acesta a fost un act de trădare. Provocat, Minteuan și-a aruncat cât colo haina de sfetnic supus și a spus lucruri incomode despre fostul lui șef. Lucruri pe care lumea le știe, dar pe care din oportunism cam toți se feresc să le rostească. „Pierde, câștigă, Petrescu nu face altceva decât să se plângă, nu e bărbat”. Fraza asta conține descrierea succintă a personajului din spatele antrenorului merituos. Include poate chiar motivul pentru care Petrescu nu a făcut niciodată saltul la o echipă cu adevărat mare.
Ziua de salariu și calendarul mayaș
Îndepărtarea lui Alin Minteuan de la Cluj include un mesaj chiar mai important decât portretul în linii groase al lui Petrescu. Atitudinea discreționară a angajatorului din fotbalul românesc față de angajat. Disprețul patronatului față de salariați. Acel patronat-acționariat sau ce o mai fi el care nu se sfiește să stea mereu cu mâna întinsă pentru pomeni sau scutiri de taxe, dar care a transformat ziua de salariu într-o dată fictivă din calendarul mayaș.
Ați auzit deja tânguirile conducătorilor din fotbalul românesc, obligați să respecte normele impuse la eventuala reluare a activității. Testele COVID-19 sunt scumpe, cantonamentele așijderea, dar pe de altă parte e nevoie de o lună de antrenamente ca să… Ca să ce?
Fotbalul n-ar da, dar ar lua!
Prozaică, aritmetica spune că echipele din prima ligă ar trebui să cheltuiască împreună ceva peste 3 milioane de euro ca să poată încheia sezonul în condiții de siguranță sanitară, dar au de primit din drepturile TV încă 7,5. Finuț, Gică Popescu ne atrage atenția că fiecare club ar trebui să decidă ce face cu banii încasați de la televiziuni. Nu să fie obligat să cumpere teste, măști, viziere și mănuși. Corect, iar cine nu poate îndeplini condițiile să se retragă din competiție, aș adăuga eu.
În aceeași ordine de idei, ați mai auzit de vreun sport în afară de fotbal care să se plângă atât de obstacolele impuse de respectarea unor norme de igienă? Și nu doar să se plângă, dar eventual să încerce să scoată și un profit din asta?