Ne relaxăm. Stați să vedem și audiențele!

Ne vom lămuri imediat după ce vor începe competițiile cât de tare ne-a fost dor de sport, de fotbal în particular

Dacă domnul Valeriu Iftime vrea să îl pupe, asta chiar e ceva. Finanțatorul Botoșaniului a aplaudat public anunțul președintelui Iohannis privind relaxarea de după 15 mai. Cum sună și asta cu relaxarea, de parcă de două luni ce am face prin apartamente?! Ne tot relaxăm de la jumătatea lunii martie. Ne facem de lucru prin casă, mai muncim pentru serviciu, mai batem un cui, mai vânăm o ofertă online, iar între timp am terminat și serialele de pe Netflix. Problema este când urcăm pe cântar. Atunci intrăm cu adevărat în depresie.

Să rămânem la cornerele noastre!

Anunțul președintelui referitor la ridicarea stării de urgență după 15 mai nu trebuie interpretat ca un dar către poporul român. Revenirea treptată la viața activă este un bun câștigat după două luni de disciplină mai degrabă auto-impusă. Nu este un cadou al autorităților pentru că am fost cuminți. Proști, cum ar susține cei care au absolvit academia conspirațiilor. Nu este locul aici nici să analizăm resorturile politice ale unei astfel de decizii, cine are de câștigat, cine de pierdut, cât va suferi economia, cine își va reveni mai repede. Sunt subiecte interesante, dar ne depășesc pe noi, cei care suntem obișnuiți să numărăm cornere.

Fotbalul, mereu Domnul Goe

Să rămânem la ai noștri. La sportivi. La fotbal și la fotbaliști, această categorie răsfățată nu doar de public și de presă, ci și de autorități. Într-un articol bine documentat, colegul Dan Udrea a demonstrat cu date contabile de ce este fotbalul copilul exceptat al societății. Domnul Goe pe care îl alintă mam’mare (Statul), mamițica (publicul) și presa (tanti Mița). M-au frapat două, trei numere (nu cifre!). La un salariu de 5.000 de euro (putem să îl considerăm cumva venitul mediu al unui fotbalist din Liga 1), angajatorul acestuia plătește un impozit de 115 euro la CAS (Contribuția de Asigurări Sociale, pensie, adică). În timp ce oricare altă firmă decât una având fotbalul obiect de activitate plătește 2.137 de euro la salariul luat ca reper mai înainte. Stop joc!

Mai repede, mai sincer

Ba nu, hai la joc! Dar cu mască medicală și pe cât posibil fără masca ipocriziei dacă se poate. Aiurea! Să nu ne facem iluzii, ca să nu avem deziluzii, știți vorba celebră a lui nea Imi. Nu ne vom fi schimbat în 60 de zile de stat la conservare. Poate vom fi mai atenți la cine ne suflă în gură decât la cei care ne suflă în ceafă, dar mai mult sau mai puțin ne vom întoarce aceiași pe străzi, prin metrou. Partea bună este că sportivii sunt oameni obișnuiți cu un tip de disciplină aproape cazonă. Inclusiv cea care ține de igiena personală și de grup ori de izolarea impusă de cantonamente. Nu de aici, de la sportivi, de la fotbaliști, trebuie să ne temem că vor izbucni eventualele focare de infecție. Problema este că foarte mulți dintre cei care lucrează în fotbal, conducători, antrenori, par să nu fi înțeles contextul derulării viitoare a activității lor.

Cum ar fi să începeți cu salariile?

Într-o lume care aleargă să rezolve problemele care erau să ne trimită înapoi în peșteri, dânșii trăiesc în același huzur temporal. Jucătorii au nevoie între 4 și 6 săptămâni de antrenament pentru a reveni la o formă fizică optimă, îi auzi. Serios? Dar parcă voiați să terminați campionatul în timp util, să luați banii de la televiziuni. Te și bufnește râsul ce grijă au ei de calitatea competiției, de integritatea fizică a jucătorilor. Ce ar fi totuși să începeți cu lucruri mai simple, de exemplu cu asigurarea confortului psihic al angajaților prin plata salariilor?

Atunci când totul se mută acasă

Lucrul cert este că o perioadă vom avea fotbal fără spectatori. Fotbal fără spectatori nu înseamnă însă fotbal fără public. El se va muta cu totul în fața televizorului și a computerului, tabletei ori a telefonului inteligent. Imediat vor apărea audiențele, iar acestea ne vor da măsura apetitului și dorului de fotbal al microbistului român. Aceasta va fi proba de foc pentru fotbalul românesc, nu forma sportivă a lui Alibec sau a lui Eric. Vi se pare că Liga Profesionistă a întreprins ceva concret pentru a înviora o competiție oricum prăfuită? Sau că Federația are un plan pentru ca ligile a doua și a treia să nu sucombe?

De-aia zic, stați să vedem audiențele! Și nu doar la competițiile noastre, ci și la Champions League sau Europa League. S-ar putea ca o perioadă lumea să fie preocupată de probleme mai terestre decât soarta miliardarilor din fotbal.