Respect, Dan Savenco!

Și sănătate, Larisa Iordache! Grijă mare la tendon, urmează vârful pandemiei despre cum să ne dăm loviți!

Sportivii de la Dinamo au grade militare, iar la finalul carierei primesc pensii speciale. La fel ca polițiștii activi, teoretic colegii lor. Dar iată că și practic în vremuri de pandemie. Fiind cadre active de care Statul se poate folosi la nevoie, mai mulți sportivi ai clubului din Ștefan cel Mare au fost chemați la ordin, îmbrăcați în uniforme de polițiști și trimiși să patruleze pe străzi împreună cu oamenii care fac asta cotidian. Printre acești polițiști recenți, două personaje celebre. Gimnasta Larisa Iordache și handbalistul Dan Savenco.

Accesoriu de carnaval

La început a părut o știre mondenă, deși mondenitățile au cam intrat la izolare zilele astea. Fotografiile cu multipla medaliată mondială, olimpică și europeană Larisa Iordache au făcut ocolul internetului. Au devenit virale, s-ar fi papagalicit pe când doar mediul online putea fi atins de virusuri ucigașe. Inclusiv în imaginile postate de gimnasta însăși sau mai ales în acestea apărea o tânără minionă, drăguță, care se vedea că poartă uniforma cumva ca pe un accesoriu de carnaval.

Era o ipostază „cool”, iar domnișoara polițistă ne trimitea un zâmbet sexy din buzele parcă un pic mai proeminente decât în trecutul recent. În paralel au apărut și fotografii cu masivul pivot dinamovist Dan Savenco. Zâmbetul lui părea al unui om surprins, dar conștient că nu merge la un bal mascat. În cazul lui Savenco uniforma pica turnată, de la chipiu până la pantaloni. Ca să zic așa, omul părea de acolo, din peisaj. Inclusiv ochii albaștri întregeau portretul-robot al dinamovistului.

Patria a pierdut o polițistă

Imaginile sunt înșelătoare de cele mai multe ori. Nu și în cazul nostru, când s-au suprapus perfect activității de patrulare a celor doi. Foarte pe scurt, patria a pierdut o polițistă, căci domnișoara Iordache și-a tras o scutire medicală. Pe motiv că o durea nu știu ce tendon și că oricum nu era treaba ei să stea în stradă.

„Nu mi se pare normal să patrulez, pentru că toată viaţa am făcut gimnastică, toată viaţa am fost la sala de antrenament, chiar şi în luna asta în care nu am putut să merg la sală să-mi desfăşor activitatea normal a trebuit să le fac în casă.”

Spiritul civic și tumbele

Așa carevasăzică. Pricepem că noii și deja foștii ei colegi nu au întâmpinat cu aplauze abandonul cu adeverință medicală al domnișoarei Iordache. Știau și ei că micuța mare campioană Larisa a făcut gimnastică, dar în naivitatea lor se gândeau că în astfel de momente spiritul civic este mai important decât tumbele. Voluntariatul, datoria morală de a-ți ajuta semenii contează uneori mai mult decât menținerea tonusului fizic. Și o întrebare din publicul plătitor de taxe. Dar pensie specială la final de carieră e normal să luați, stimată gimnastă Larisa Iordache? Nu vi s-ar părea „normal” să refuzați un astfel de cadou deloc neînsemnat din partea statului?

Viața bate filmul, banal

Există din fericire și cazul Savenco. Spre deosebire de colega de club, Savenco și-a luat treaba în serios, pricepând repede că nu participă la o aplicație cu titlul „Cine dă mai frumos în uniformă”. În concluzie, handbalistul s-a declarat șocat de contactul cu realitatea cartierului bucureștean Ferentari, pe care l-a comparat cu o favelă. A cărei mizerie, promiscuitate și sărăcie trebuie, zice el, înmulțite cu o sută față de ce vedem prin filme.

„Când am intrat pe stradă, am văzut șobolani mai mari decât o mâță. M-au întrebat colegii: «Ai curaj să intri în blocuri?». Am avut șansa de a merge acolo cu celebrul «Gargamel», m-a dus 10-15 minute prin, nu știu cum să numesc exact, locuințele alea.

Vrei să ajuți, vrei să fugi, nu-ți vine să crezi, dar e un coșmar real. Ceea ce vedeți la TV din filmele americane, din ghetouri, sau viața la țară, în zone sărace… E pistol cu apă, pe lângă ce e în Aleea Livezilor.”

Consider că Dan Savenco este perfect pregătit pentru întâlnirea cu Luc Abalo și frații Karabatici din Liga Campionilor. Dacă s-o mai juca meciul Dinamo-PSG. Este pregătit din motive pe care nu le detaliez, că stricăm toată povestea experienței umane pe care a trăit-o el acolo. Doar o remarcă. De aceea sunt bune și vremuri de cumpănă, se mai cern oamenii. Chiar dacă tot o pensie specială mănâncă.