Nu ne-au luat, ci ne-au dat!
Ce vi se pare halucinant în tirada lui Ionel Ganea? Își spune omul părerea. Sigur, bine era să se documenteze, dar de ce să lași adevărul să strice spectacolul?

Tună aplauzele! Cum, nu auziți vacarmul, nu simțiți vibrația din atmosferă? Publicul îl cheamă din nou la rampă pe Ionel Ganea, publicul vrea bis. Ga-ne-zu’, Ga-ne-zu’! Băi nene, ce bine le-a zis-o! Practic, le-a tras-o, ca să vorbim pe șleau, ca el. E drept, o parte a publicului, ăia cu bărbi și ochelari de miopi, părăsește jenat sala. Garderobiera, înflăcărată și ea de cuvintele predicatorului, îi privește cu scârbă în timp ce le aruncă hainele. Huo, trădătorilor!
Răbdare. Fără tutun, dar cu fonduri europene
Nu sunt deloc de acord cu ideea unora potrivit căreia fotbaliștii, sportivii în general, nu trebuie să aibă opinii despre lumea în care trăiesc. Că, vezi Doamne, nu ar avea nivelul intelectual minim pentru a se lansa într-o polemică despre societate, despre cei care ne conduc. Fiind oameni cu notorietate, unii chiar celebri, mesajele sportivilor ajung repede la public. Problema este ce și cum spui. Ideal ar fi ca înainte să te lansezi în atac să te și documentezi. Iată ce ar fi descoperit dragul nostru Ionel Ganea dacă avea răbdare. Că timp avem cu toții din belșug acum, la ceas de pandemie și fandacsie.
• România a primit 54,43 miliarde de euro de la Comisia Europeană și a contribuit la bugetul Uniunii Europene cu 18,91 miliarde de euro, în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 noiembrie 2019, conform balanței publicate de Ministerul Finanțelor.
• Astfel, în cei 13 ani de apartenență la Uniunea Europeană, România are un sold pozitiv de 35,52 miliarde de euro, fonduri europene primite de țara noastră peste banii cu care am contribuit noi la bugetul UE.
Greu de furat
Înțelegi, Ionele? Nu ne-au luat, ci ne-au dat! Ce să vezi, ca ajutor de pandemie urmează să mai primim 1,1 miliarde de euro, contribuție nerambursabilă tot de la Uniunea asta care sigur că este departe de a fi perfectă. Vezi inerția la apariția virusului. Și, dragă Ganezule, nu „ne-au terminat și acum nu ne mai cunosc”, au avut grijă alții să o facă. Unii de pe la noi. Sunt domni și doamne succedați la guvernare care nu au accesat acele fonduri pentru că sunt greu de furat. Deci ești în mare greșeală, Ionele! La fel ca Dorin Goian. La fel ca destui compatrioți care caută dușmanii acolo unde nu trebuie.
Dreptul la opinie
Dar oamenii sunt liberi să spună ce gândesc. Este un drept câștigat cu o suferință pe care acum o ignorăm. Puțini mai prețuiesc dreptul la opinie. Dă-o naibii, ce, ține de foame libertatea cuvântului? Pentru unii, da, pentru alții, nu. Oare Ionel Ganea, Ganezul nostru drag, ultimul așezat la coada antieuropenilor, mai ține minte cum era înainte? Poate că nu, poate că da, în decembrie 1989 împlinise doar 16 ani.
Era așa bine când era rău!
Era bine și toată lumea avea un serviciu, un apartament, o garsonieră, ceva, acolo. Era ordine, toți știam de frică, era un pic mai frig prin case, dar puneam un pulover în plus pe noi, și chiar dacă magazinele nu îți luau fața și mințile cu produse occidentale – bine, nici măcar cu marfă autohtonă! -, toată lumea se descurca și avea frigiderul plin. Eram mereu la vânătoare. De un salam, de o bucată de brânză, de un deodorant Farmec, de un sul de hârtie igienică.
Vedeți cum revine moda?
Cred că o parte se recunosc în acest tipar de gândire. Eu l-am auzit exprimat clar ultima oară de un nene șofer pe Uber. Omul aproape că atinsese Nirvana povestind câte zeci de sticle de ulei și câte sute de kile de zahăr strânsese în cămară în plină epocă de aur a raționalizării pe timpul lui Ceaușescu. Cum căra el porcii de la țară în portbagajul mașinii și cum dădea din șorici tovarășului milițian care ne păzea de speculanți. Ce frumos!
Cântă privighetoarea
Nu vom cădea de acord, asta e clar. Dar vom continua să trăim fără să ne scoatem ochii, ăsta-i farmecul (prea) subtil al democrației. Ganea, Goian și adepții o vor ține pe a lor, noi, ceilalți, identificați ca propagandiști stipendiați de UE, pe a noastră. Iar adevărul nu este deloc pe la mijloc, asta este o altă mare tâmpenie care circulă în libertate. Se știe, mulți dintre marii predicatori ai ideilor populiste/ stângiste sunt miliardari și milionari. Printre ei, și sportivi importanți, nu doar ai acestei țări. Oameni care prin talentul și prin munca lor, dar grație și unui sistem de valori discutabil, au ajuns să câștige cât 1.000 de profesori în 1.000 de vieți.
Asta ar fi o temă interesantă de discuție pentru prietenii noștri Goe și Ganezu’: cum e să ațâți la răscoală stând la moșie, cu pușca de vânătoare la picior și ascultând cum cântă privighetoarea. Fals, cum să cânte!