Cazul Alin Fică. Un posibil epilog

Au rămas multe nespuse după atentatul lui Dan Petrescu la integritatea emoțională a unui foarte tânăr jucător. A unui om de nici 19 ani

Timpul nu vindecă orice. Timpul nu șterge orice urme ale răului pe care îl facem invocând mereu cauze nobile. Sau nici măcar.

Deși s-a încheiat 0-0, Gaz Metan-CFR nu a fost un meci fără istoric. În primul rând că a fost una dintre ultimele partide disputate înainte de decretarea pandemiei și de suspendarea campionatului. Așa o să măsurăm timpul de acum. Înainte și după virus. Anul 2020 după Hristos, luna Z după virus.

Pământul nu fusese lovit de un meteorit
Meciul de la Mediaș va intra într-o istorie sentimentală a fotbalului nostru fiindcă a consumat și a consemnat un fapt de o gravitate emoțională fără precedent. Să recapitulăm faptele acum, când am luat distanță de eveniment. Nu mai avem tentația să spunem lucruri necugetate, să ne punem poalele-n cap. Sau mai știi?

Așadar, Alin Fică era scos de pe teren de antrenorul Dan Petrescu după nici un minut de la începerea partidei. Nu era accidentat, Pământul nu fusese lovit de un astru neidentificat, virusul încă părea o amenințare depărtată, vagă.

Penibil și mult mai mult decât atât
Dan Petrescu și-a motivat brutalitatea gestului. Dușman neîmpăcat al regulii celor doi jucători sub 21 de ani pe care echipele din Liga 1 sunt obligate să îi alinieze la începutul meciurilor, „Bursucul” a pretins că schimbarea lui Alin a fost un mesaj-protest adresat mai-marilor federali. Bine, nu chiar cu cuvintele acestea, Dan este un maestru al tacticii defensive, nu al vorbelor meșteșugite.

„Am fost penibil”, a precizat antrenorul, lucru pe care îl certific. Ești penibil în formă continuată prin tot ce faci și aproape tot ce spui în ultima vreme, domnule Petrescu!

Culmea este că odinioară, când jucai la națională, tu, Dane, dădeai tonul la silenzio stampa, mai ții minte? Apropo, în condiții de planetă sănătoasă aș mai fi adăugat lângă „penibil” niște epitete de nu le puteai duce, dragă domnule fost mare fotbalist, dar acum, la vreme de boală, se cheamă că trebuie să fim mai buni.

Cobai transportator
Ne spălăm pe mâini, bine, bine, și mergem mai departe. Deci Alin Fică a fost un cobai transportator al mesajului bursucian contra legii care impune promovarea tinerilor în formațiile noastre de prim eșalon valoric. Nu mai discutăm valoarea și oportunitatea acestei legi. Este o dezbatere fără sfârșit în care inclusiv colegi de-ai mei, posibil mai inteligenți, pun la îndoială regula impusă de FRF. Felul în care este însă driblată legea în vigoare, bună, proastă, restrictivă sau stimulativă, are valoare de simbol.

Umilința nesfârșită trăită de un fotbalist de nici 19 ani în fața publicului de pe stadion, a oamenilor care priveau la televizor, printre care erau și părinții, și rudele, nu poate fi justificată de nicio cruciadă, darămite de o răfuială a lui nea Dan Petrescu cu nea Răzvan Burleanu.

Reacția tatălui lui Alin Fică, în legătură cu trauma suferită de fiul lui, mi s-a părut firească și până la un punct exemplară.

„Cum să îl scoată după nici 40 de secunde?! De ce? Am fost negru de supărare pe Dan Petrescu. N-a dormit deloc în noaptea aia (n.red. Alin), a plâns singur în cameră, să nu-l vadă lumea! Nici nu m-am mai uitat la meci, ieșeam afară să plâng de ciudă, de furie, dar să nu mă vadă și cei din casă. Eram cu toții dezamăgiți. Mă gândeam ce-o fi în sufletul lui Alin. După meci am vorbit cu el. Mi-a spus că și pentru el a fost un șoc. Că îi spusese Dan că va debuta, că va fi un debut scurt, însă nu se aștepta la așa ceva… Îmi povestea Alin că, atunci când alerga pe teren să iasă, se gândea la cum ne simțim noi acasă, că ne-a dezamăgit. Totuși, Alin e tare, e puternic, a trecut peste asta. Acum mi-a trecut și mie supărarea pe Petrescu. Știu că îl apreciază și o să-i mai dea șanse”.

Supremația compromisului
Faptul că Daniel Fică îndulcește tonul spre finalul declarației este de înțeles cumva. Ca orice om normal la cap, cred că Fică tatăl îl urăște în acest moment pe Dan Petrescu. Dar se teme pentru viitorul lui Alin, îi este frică de o reacție vindicativă a lui Petrescu. Trăim într-o lume a compromisurilor, iar fotbalul este un microunivers aparte. Este locul în care compromisul a atins înălțimi de neescaladat pentru oamenii de rând, de aceea pasul înapoi al lui Daniel Fică în finalul declarației încredințate Gazetei.

Altceva însă. Mai știți ce dulceag-împăciuitoare a fost reacția oamenilor de fotbal imediat după episodul cu Alin Fică? Cum încercau ei să ne asigure că băiatul fusese pus în gardă de Dan Petrescu, cum cu maturitatea lui înțelesese rațiunea schimbării. Și tot așa, numai bla-bla-uri de adormit conștiința. Alin nu știuse nimic, a primit direct în moalele capului lovitura de măciucă.

Deci la aproape 19 ani ai maturitatea să înghiți o umilință ca pe un hap care te vindecă, însă nu ești bun să dai cu piciorul într-o minge. Aha! Avem niște boli pe aici, prin fotbal, nu doar al nostru, de care trebuie să ne ocupăm „după”. Să fim noi sănătoși și vom face multe „după”!