Dinamo, exemplu și contraexemplu

Superb meci, entuziasmantă calificare! Știți cine este acum inamicul public numărul 1? Președintele FRH, Alexandru Dedu. Și dacă totuși omul are dreptate?

Uluitoare performanța lui Dinamo! Bravo, de mult nu am mai văzut o formație românească în stare să joace cu o astfel de dăruire. Cu luciditate și curaj. Vorbim despre Dinamo echipa de handbal, despre ceilalți care joacă în 11 nu are rost să mai consumăm calorii și neuroni. Calificarea lui Dinamo în optimile Ligi Campionilor după o dublă victorie în fața lui Sporting Lisabona, după un parcurs impecabil în această ediție a primei competiții europene, cu succese pe linie, ne poate da aripi. Iar atunci când simți că ai aripi, îți vine să zbori.

Să rămânem totuși pe pământ. Și nu pentru a strica petrecerea și bucuria celor din Ștefan cel Mare după acest 26-24 contra lui Sporting. Dar această calificare printre cele mai bune 14 formații de club din Europa (două echipe sunt deja calificate în sferturile de finală) nu este sinonimă nici pe departe cu renașterea handbalului masculin românesc. Să nu ne amăgim! Dinamo este un conglomerat național și etnic, o întreprindere privată bine condusă (ar fi interesantă și probabil incomodă comparația cu CSM București), dar nu exponentul noului val de jucători români, care să reînnoade povestea de odinioară a sportului care i-a dat lumii pe Gruia, pe Gațu, pe Penu, pe Birtalan.

Gavriloaia și Asoltanei sunt handbaliști merituoși și au avut momente în care au evoluat strălucitor contra portughezilor. Dar ei sclipesc alături de Saied, de Bannour, de Nantes, de Vujici sau de Ante Kuduz, eliminatul. Dinamo este un superb mecanism handbalistic pus la punct de Ștefan Constantin. Dinamo este un reușit amestec de sânge maghrebian și iranian, plus ceva element românesc. Dar handbalul la nivel de reprezentare națională, handbalul românesc, rămâne tot în lumea a treia. Căci acolo suntem, dacă nu știați.

Decizia federației conduse de Alexandru Dedu, care limitează la 3 jucători extracomunitari echipele din campionatul României, lovește în interesul imediat și pe termen mediu al lui Dinamo. Dar este o măsură care ne poate însănătoși handbalul. Ca și regula fotbalistului sub 21 de ani, acest gen de norme sunt profund nepopulare. Într-o lume a sportului fără proiecte naționale, cum este cazul la noi, este nevoie de așa ceva. Dacă vrem să înțelegem și să nu ne mai ascundem după false teorii despre discriminare ori presupuse atentate asupra dreptului la muncă.

Să savurăm această șampanizantă calificare a lui Dinamo, gândindu-ne un pic și la ziua de mâine. Sunt sigur că acei excepționali suporteri din Sala Dinamo, femei, bărbați, copii, înțeleg ce vreau să spun. Sper. Atunci, lângă Asoltanei și Gavriloaie poate vor mai apărea și alții. Respect pentru Saied și ceilalți, dar avem o istorie cu 4 titluri mondiale în spate.