Prin Rainea spre Feșnic
Cumva, citind despre cel care a oficiat la trei Mondiale de fotbal, mi-am adus aminte de cel care nu va oficia la niciunul

Articolele retrospective nu au doar rolul să trezească amintiri. Cele mai multe ne arată ce am fost și ce am ajuns. Și încotro am luat-o. Acest efect îl are, cred, și excelentul remember al colegilor mei Adrian Florea și Liviu Manolache despre cariera lui Nicolae Rainea. Cel mai mare arbitru român al tuturor timpurilor. Știu că propoziția asta stă în gât multora dintre urmașii lui, dar așa stau lucrurile. Adevărul este o mâncare ațoasă.
Celibidache al fluierului
L-am cunoscut pe Nicolae Rainea. Mă rog, în măsura în care poți cunoaște un om pe care îl întâlnești și cu care discuți politicos înainte și după meciurile la care era observator sau doar invitat. Nea Nicu, așa i se adresa toată lumea, inclusiv cei de o vârstă cu el, era un tip nesofisticat cum se spune acum. Pe timpuri, se zicea un om dintr-o bucată. Nu era un mare orator nea Nicu Rainea, nu dezbăteai cu el cine știe ce dileme existențiale.
Nu știa nicio limbă străină. Îmi aduc aminte că regretatul Ioan Chirilă îl tachina adeseori, iar atunci când se nimerea ca prin preajmă să se afle și crainicul radio Dan Voicilă asediul era complet. Altfel, toți, dar absolut toți recunoșteau că Rainea fusese un arbitru foarte mare. Geniu! Un soi de Celibidache care în loc de baghetă dirija jocul cu un fluier. Pentru el, Simfonia a IX-a era atunci când lăsa un avantaj care se materializa în gol!
Înainte ne descurcam
Fostul arbitru rezista cu brio atacurilor altfel amicale, apoi ținea să ne amintească iar și iar ce bine era „înainte”. Pe vremea comuniștilor adică. I se lumina privirea când povestea cum se descurca și făcea rost de alimente și de butelii, de haine și de lemne pentru foc. Era un nostalgic Rainea și nostalgia îmi închipui că l-a condus către PSD, partid pe listele căruia a deținut 4 mandate de consilier la Consiliul Local Galați. Fiecare cu alegerile lui. Nu despre opțiunile politice previzibile ale lui Rainea este însă vorba aici, ci despre apologia verbului reflexiv „a se descurca”.
Omul care avea în palmares prezența la trei cupe mondiale și finala Europeanului din 1980, plus ultimul act al Cupei Campionilor din ’83 și o Supercupă a Europei, se bucura când prin relațiile datorate notorietății făcea rost de o butelie pe sub mână sau de un televizor color peste listă. Erau tabele cu timp de așteptare în ani ca să îți procuri un Telecolor fabricat la Electronica București, dragi vânători în jungla Black Friday!
Mânjiții
Citeam despre Rainea și gândul m-a dus la Horațiu Feșnic. Mda, Horatio se descurcă și el cum poate în alte timpuri. Nu are nici talentul, nici anvergura lui Rainea. Inventatorul acelui penalty de la meciul FCSB – Sepsi nu aleargă după butelii sau televizoare color, căci acum sunt pe toate drumurile.
Dar felul în care s-a comportat Feșnic mi-a amintit de galeria marilor arbitri mânjiți ai fotbalului românesc. Căci am avut și așa ceva, și citiți „mânjiți” nu ca referință la aspectul vestimentar. E absurd să ne gândim că în 2019 un arbitru care greșește grav poate să o fi făcut-o pentru că a fost mânjit? Lumea fotbalului și comentatori vestiți au exclus varianta cu un entuziasm demn de o lume mai cinstită. Îi invidiez pentru candoare. Nu și pentru ipocrizie.
Mai curat, mai catifelat
Așadar, într-un univers în care mai mult decât acel „înainte” al lui nea Nicu Rainea banul și numai banul este cel care dictează, noi trebuie să ne închipuim că există doar arbitri incoruptibili și numai meciuri cinstite? Relația bolnăvicioasă dintre FCSB și Astra a fost sancționată cu vorbe dure și cu o amendă prietenoasă de Comisia de Integritate. Feșnic va reveni mai catifelat la meciurile din Liga 1. Soldi, soldi, adică, bani, bani, îi striga Kevin Keegan lui Rainea după un meci Anglia – Italia. Noi ce să le strigăm lui Feșnic, Colțescu sau Avram? VARssaras, VARssaras?
Apropo, legenda spune că nea Nicu chiar era prietenul italienilor, iar Artemio Franchi, președintele UEFA în anii ’70-’80, și care îi aprecia calitățile, inclusiv pe aceea de a se orienta în teren, avea grijă de el. Bine, legenda spune și că titanul Atlas ținea bolta cerească pe umeri.