Hai să invităm copiii și la meciul cu Suedia!

În semn de recunoștință și pentru a demonstra că nu i-a folosit acum, cu Norvegia, cum ar fi ca FRF să ofere puștimii 10.000 de bilete gratuite? Nu ar fi frumos?

Am fost câțiva la început. Nu că ăsta ar fi un merit și nu pentru că suntem mai deștepți. Nici vorbă. Poate un pic mai lucizi și mai bănuitori din fire. Am fost câțiva cei care am reacționat negativ încă din start la aflarea veștii că vor fi prezenți 30.000 de copii în tribune la meciul România-Norvegia.

Destui s-au uitat strâmb la noi. Se subînțelegeau și etichetele. Cusurgii. Pricinoși. Cârcotași. E ușor să critici, mai greu este să faci ceva, ți se șoptea apăsat din tabăra celor buni. A celor cu inițiativa.

Dar era evident o acțiune gen Cântarea României. O Daciadă apres la lettre. Un mod pervers de a dribla sancțiunea UEFA, exploatând o nișă a regulamentului federației europene.

Ce zicem noi exploatând, deturnându-i sensul. Și bineînțeles că norvegienii în frunte cu selecționerul suedez Lars Lagerback exagerează și reușesc cumva să fie caraghioși atunci când arată spre copiii care chipurile au adus haosul în tribunele Arenei Naționale. Dar în esență adversarii de marți au dreptate. Au mirosit coțcăria. Ca să aibă efect, o măsură punitivă trebuie să nu aibă fisuri. Portițe pe unde să strecoare 30.000 de suflete. Nu toți copii, că mai erau pe acolo și niște nene primari, și niște tanti însoțitoare care au profitat să vină moca la meci.

Bun, faptul este consumat. Am demonstrat încă o dată Europei și lumii în general că știm să ne descurcăm. Avem chestia asta în sânge și țin minte ce mi-a spus la începutul anilor un primar francez dintr-o comună de pe Valea Loarei, un om serios și harnic, venit cu ajutoare pentru o comună din Bărăgan. Les Roumains se debrouillent, mi-a zis cel care tocmai experimentase contactele cu populația din comuna G. Adică, românii se descurcă. Nu era prea multă admirație în constatarea asta a lui pe care mi-a tot repetat-o de-a lungul anilor.

Dar pentru că tot am o senzație de posibilă vinovăție față de ideea federației, care nu-i exclus să fi fost totuși un gest pur și simplu dezinteresat, vin cu o propunere. Ce ar fi ca FRF să ofere copiilor 10.000 de bilete gratuite la partida capitală cu Suedia? În semn de mulțumire pentru felul în care au ajutat ei acum echipa națională. Ca dovadă zdrobitoare a faptului că ne pasă de cei mici, că îi iubim și că nu apelăm la ei doar să fie masă de manevră. Că nu îi folosim.

Nu ar fi frumos ca glasurile baritonale să fie susținute de vocișoarele puștimii? Poate ar fi acolo și un efect terapeutic, căci în prezența copiilor domnii ultrași poate s-ar jena să scandeze măscările care i-au consacrat.

Sigur, există și un cost al unei astfel de întreprinderi. S-ar pierde ceva din încasări, dacă ne gândim că la meciul cu Spania prețul mediu al unui bilet a fost aproximativ 10 euro. 10 ori 10.000 înseamnă 100.000 de euro mai puțin din rețeta totală. Dar iubirea noastră pentru copii nu este neprețuită? Dați-ne o palmă astfel, domnilor federali, una care să ne facă să ne ascundem în spatele tastaturilor noastre otrăvite! Iar în acel moment nimeni, dar absolut nimeni nu va mai crede altceva. De la Lagerback până la ultimul ziarist cârcotaș, toți vom fi încredințați că unor adulți de la Casa Fotbalului chiar le pasă de copii.

Știu că președintele Răzvan Burleanu este un om inteligent și bine intenționat și sunt convins că se va gândi la propunerea aceasta. Inspirație vă urez!